Solanaceaele, legumele noastre preferate
Vineri, 16 August, 2013
Există o familie de legume care ne atrag în mod deosebit cu aroma şi chimicalele pe care le produc şi pe care până şi copiii ce fac figuri la masă le consumă cu plăcere. Este vorba de familia Solanaceaelor. Cu siguranţă veţi fii puţin dezamăgiţi după ce veţi citi acest articol. Asta deoarece veţi auzi anumite lucruri la care nu v-aţi fi aşteptat şi care nu sunt tocmai de bine.
Pentru început, să vedem ce plante fac parte din această familie. Dincolo de roşii, ardei, vinete şi cartofi, din familia solanaceaelor fac parte şi tutunul şi mătrăguna. Cred că acum înţelegeţi de ce ziceam că veţi fi dezamăgiţi. Sunt o familie de plante toxice. Da, mulţi nu le simt efectele nefaste asupra sănătăţii pentru că durează un timp până când organismul va fi copleşit de efectul toxinelor lor, la fel ca şi în cazul tutunului de altfel. De multe ori, efectul toxic se manifestă după mulţi ani de consum (sau fumat).
Şi ce poate fi rău cu aceste legume mai exact? Mai toţi nutriţioniştii, doctorii şi vegetarienii le ridică în slăvi, iar unii postează poze în care descriu efectele lor "miraculoase" asupra sănătăţii.
Pentru început, roşiile (tomatele), ardeii şi vinetele nu sunt legume, ci fructe, din punct de vedere botanic. Cartoful nu este nici el o legumă în sensul clasic al cuvântului, ci un tubercul, fiind concentrat în amidon. E bine să le ştim şi pe astea.
Aşa cum ziceam, sunt o familie de plante toxice. Tutunul nu este singurul care conţine nicotină. V-aţi întrebat vreodată de ce aceste legume provoacă dependenţă, când de regulă oamenii au greaţă de legume? Acum ştiţi răspunsul. Nicotina e responsabilă de acest efect.
O altă toxină pe care o regăsim în cantitaţi mult mai mari în aceste legume este solanina. Aceasta are efect inflamator şi iritant, provocând dureri articulare greu suportabile celor ce suferă de artrită reumatoidă şi episoade de disconfort celor ce suferă de boli ale colonului. Dincolo de asta, dacă v-aţi întrebat vreodată de ce v-a durut capul după câteva felii de pâine unse cu vinete consumate alături de o salată de roşii şi ardei, acum aveţi răspunsul. Tot solanina e de vină. Nu vă lăsaţi păcăliţi de cei care afirmă că solanina dispare prin preparare termică. Se reduce din conţinut, atât doar. Apoi, nu se mănâncă ardei şi roşii crude la greu?
Urmează cireaşa de pe tort. Solanaceaele conţin calcitriol, forma cea mai activă a vitaminei D. Acesta nu e un motiv de bucurie, pentru că organismul nu poate controla activitatea calcitriolului venit pe căi exogene, ci doar a celui produs endogen din colecalciferol (vitamina D3). În condiţiile acestea, calcitriolul din solanaceae provoacă o dereglare de moment a metabolismului calciului, având loc calcifierea ţesuturilor conjunctive (articulaţii, piele, vase de sânge, organe). Asta ar trebui să ii pună pe gânduri pe cei care suferă de pe urma hipertensiunii arteriale, artritei reumatoide şi care se trezesc dimineaţa cu sentimentul că sunt facuţi din piatră (imobilitate articulară).
Solanaceaele au şi părţi bune, desigur. Roşia şi ardeiul conţin foarte multă vitamina C, roşia conţine licopen, ardeiul roşu e bogat în beta caroten. Cartoful e o sursă bună de minerale, vânăta conţine şi ea ceva antioxidanţi în coaja super toxică care oricum este aruncată de obicei.
Una peste alta, e alegerea fiecăruia dacă le consumă sau nu. Sunt foarte ispititoare, cu siguranţă, la fel ca alte droguri (ţigara, cafeaua, ciocolata). După ce le consumăm, primim o stare de răsplată, care ne face să ne simţim foarte bine. Aşa cum am zis, efectele toxice se resimt după un timp îndelungat, atunci când deja am consumat prea mult. Dar mai devreme sau mai târziu, vor apărea.
Iată că plantele nu sunt aşa de prietenoase cum susţin vegetarienii. Ba chiar s-ar părea că unele sunt otrăvuri.
Flaviu Irimie
Alte stiri