Joi, 08 August, 2013

Hipertensiunea arterială reprezintă una din cele mai des întâlnite probleme de sănătate. Un număr tot mai mare de adulti suferă de pe urma ei, iar in randul vârstanicilor a ajuns să fie considerată o normalitate. Cu toate astea, cei mai mulţi oameni nu cunosc nimic legat de adevăratele cauze ale acestei boli. Atunci când doctorii sunt întrebati în legătură cu motivele aparitiei ei afirmă fie că factorii genetici sunt de vină, fie ca e un aspect normal legat de procesul de îmbătrânire, fie că se datorează consumului crescut de sare. 

Hipertensiunea arterială merge cel mai adesea mână în mână cu retenţia de hidrosalină, aşa că de regulă tratamentul aplicat constă în utilizarea diureticelor. Acestea elimină apa din organism şi, în funcţie de tipul lor, elimină sau economisesc diferite minerale, provocand uneori adevarate dezechilibre electrolitice. Tocmai de aceea se obişnuieşte să se administreze mai multe diuretice deodată pentru a-şi limita reciproc efectele adverse. 

Totuşi, e normal sa ne întrebăm de ce nici un tratament aplicat în medicina moderna nu reuşeşte să elimine cu adevărat problema. Diureticele au multiple efecte adverse, iar administrate pe o perioadă lungă de timp ajung sa ne compromită sănătatea. Să fie oare din cauză că adevărata cauză a hipertensiunii arteriale este ignorată de comunitatea medicală?

Care este această cauză mai exact? Aşa cum cercetarile stiinţifice recente indică, adevărata cauză a hipertensiunii stă in degenerarea vaselor de sange, care ajung sa îşi piardă elasticitatea, într-un mod asemănător articulaţiilor. Majoritatea oamenilor în vârstă au vase de sânge degenerate, calcifiate şi inflamate. În condiţiile astea nu e de mirare ca au valori crescute ale tensiunii. Nu e volumul hidrosalin prea mare, ci vasele de sange nu mai fac faţă unui volum normal.

Dincolo de asta, vârstnicii, de regulă, îşi duc viaţa într-o continuă stare de deshidratare, ceea ce face ca organismul sa economisească apa pe toate căile (de-asta diureticele dau greş adesea în e elimina retenţia de apă). Dacă luăm în calcul şi toate complicaţiile patologice ale sistemului cardiovascular şi ale celui renal avem în faţă un tablou foarte negru.

Ce e de facut ca sa inversăm sau măcar să prevenim această afecţiune? Aşa cum probabil vă trece prin minte, trebuie în primul rând să eliminăm cauzele care au condus la instalarea bolii. 

Calcifierea vaselor de sânge are loc ca urmare a unui dezechilibru în raportul dintre diferite vitamine şi minerale. Deficitul de vitamina A, D si K, precum si cel de fosfor, magneziu, siliciu si bor (co-factori în utilizarea calciului) conduce la inutilizarea calciului, al cărui nivel sanguin va creşte si acesta se va depune în cele din urma pe pereţii vaselor de sânge. În acelaşi timp vor apărea simptome ale carenţei de calciu, intrucât acesta nu poate fi utilizat de organism în lipsa co-factorilor mai sus menţionaţi.

Inflamarea vaselor de sânge are loc ca rezultat al unui status pro-inflamator generalizat în organism, ca urmare a unui consum crescut de zahăr, uleiuri rafinate, grăsimi polinesaturate bogate în acizi graşi omega 6. Un fapt puţin cunoscut şi deloc menţionat de medici este implicarea glucidelor în procesele de glicaţie (pentru glucoză) şi fructaţie (pentru fructoză), în care aceste zaharuri simple se leagă de proteinele din corpul nostru, în special de cele colagenice, conducând la inflamarea şi degenerarea lor.

Vasele de sânge sunt ţesuturi proteice, fiind alcatuite din colagen si elastină. Pentru a putea fi refăcute au nevoie de o abundenţă de aminiocizi ce nu pot fi furnizaţi printr-o dietă obişnuită săracă în proteină. Legatura dintre excluderea sau limitarea alimentelor proteice de origine animală si degenerarea ţesuturilor proteice colagenice (precum în caz de hipertensiune arterială, artrită, afecţiuni ale pielii) este evidentă. Asadar, pentru a reface vasele de sânge avem nevoie de cantităţi generoase de proteine de calitate superioară, de vitamine liposolubile şi (nu vă speriaţi) colesterol. Da, vasele de sânge sănătoase conţin cantităţi mari de colesterol (în structura lor, nu depus pe ele ca şi în caz de ateroscleroză). 

O atenţie deosebită o merită şi legumele din familia solanaceae (roşii, ardei, cartofi, vinete), implicate în calcifierea articulaţiilor şi a vaselor de sânge. Altfel spus, ar trebui consumate în cantităţi reduse de hipertensivi, evitate chiar.

Abordarea cardiologilor faţă de problema HTA este una care de zeci de ani se dovedeşte a fi ineficientă. Pacienţii lor de regulă merg din rău în mai rău, fie care respectă tratamentul întocmai, fie că nu.

Utilizarea excesivă a diureticelor, concomitent cu reducerea aportului de sare, duce organismul într-o stare de deshidratare cronică si de dezechilibru electrolitic, fapt ce va conduce disfuncţionalitatea întregului organism. Adesea, pacienţii hipertensivi din spitale au dificultaţi în a se ridica din pat.

Recomandarea de a reduce sau elimina produse şi/sau grăsimile animale din dietă este de asemenea prost gândită, întrucât tocmai acestea contin nutrienţii necesari pentru a susţine vase de sânge elastice şi sănătoase şi aşa cum am precizat mai sus, ele nu reprezinta o cauză a hipertensiunii arteriale. Reducerea aportului de sare compromite funcţionarea sistemului hormonal, scade tonusul muscular şi determină disfuncţii ale sistemului digestiv.

Mai multe informaţii legate de patologia cardiovasculară vor apărea în articole viitoare.

Flaviu Irimie

Taguri: cauze hipertensiune boli inima, flaviu irimie nutritionist, inflamatie calcifiere glicatie, fructatie degenerare sare