Miercuri, 06 Noiembrie, 2013

In perioada 1553-1554, sultana Hurrem, care avea în jur de  50 ani, încă se mai bucura de multă dragoste din partea sultanului Suleyman, chiar dacă nu mai arăta la fel ca în tinereţe.

Sultana Hurrem a fost cea mai mare dragoste din viaţa padişahului, prietena lui de drum, soţia oficială, confidenta lui şi o femeie cu un caracter deosebit.

Inlăturându-l pe prinţul Mustafa, deschise drumul fiilor săi pentru ocuparea tronului. Cu toate acestea, nu şi-a putut vedea niciunul dintre fii pe tron.

In 1558, a plecat împreună cu padişahul la Edirne, unde s-a îmbolnăvit, iar toate stăruinţele doctorilor de a o vindeca au fost în zadar. După ce la scurt timp a fost adusă la Istambul, cam pe la jumătatea lunii aprilie a anului 1558 a murit.

Trupul său neînsufleţit a fost purtat pe umeri de viziri până la geamia Baiazid şi, după ce s-au făcut toate rugăciunile şi ritualurile specifice înmormântării, sub conducerea imamului, a şeyhulislâmului Ebussuud Efendi, a fost înmormântată în mausoleul de lângă geamia Suleymaniye.

Moartea sultanei Hurrem , a soţiei pe care a iubit-o la nebunie, i-a sfâşiat inima padişahului. 

Spre deosebire de celelalte sultane, Hurrem nu a plecat cu fiul ei ce mare Mehmed, în 1542, când a fost numit la sangeac-beilicul de la Manisa. Nici mai târziu, când ceilalţi doi fii ai săi au fost trimişi ca guvernatori în sangeacuri, nu a plecat din Istambul. A luat această decizie în primul rând pentru  că a preferat să nu-l lase singur la Istambul pe fiul său Cihangir, pentru că nu a vrut să favorizeze pe nici unul dintre fii săi şi , în acelaşi timp, pentru a nu-l lăsa singur pe Suleyman. Cu toate acestea, îşi vizita deseori fiii în localităţile unde fuseseră trimişi.

Taguri: moartea-sultanei-hurrem, moartea-sultanei-hurrem, moartea-sultanei-hurrem, moartea-sultanei-hurrem