Municipiul Turda este unul din cele şase oraşe ale judeţului Cluj şi al doilea ca mărime după reşedinţa de judeţ, din punct de vedere al numărului de locuitori,fiind amplasat în partea de sud al judeţului, în culoarul depresionar al Arieşului inferior.       Teritoriul pe care s-a dezvoltat Turda se încadrează, din punct de vedere geomorfologic, în depresiunea de contact Turda, subunitatea depresiunii Transilvaniei, situată la adăpostul Munţilor Apuseni.

     Vatra propriu-zisă a depresiunii este formată de lunca largă a Arieşului, orientată E-V, care reprezintă un evantai de terase bine dezvoltate în dreapta.      

    Deşi cercetările istorice şi descoperirile arheologice nu au reuşit să precizeze, nici măcar cu aproximaţie, data întemeierii localităţii, au reuşit în schimb să stabilească cu certitudine că în perioada de înflorire a statului dac, deci în urmă cu 2000 de ani, Turda, pe numele de atunci Potaissa, era, după cum remarca istoricul Camil Mureşan, o aşezare omenească bine cunoscută, cu o dezvoltare social-economică apreciabilă şi de o importanţă strategică deosebită. Potaissa, deşi la început menţionată ca vicu(sat), se dezvolta treptat, fiind aşezată pe drumul principal care lega centrele administrative şi militare din sudul şi nordul Daciei, precum şi datorită expolatărilor zăcămintelor de sare de către romani. Aşezarea Legiunii a V-a Macedonica la Potaissa şi construirea Castrului roman pe Dealul Cetăţii a ridicat Potaissa la rangul de municipiu şi apoi, la cel de Colonie, locuitorilor acordânduli-se ulterior şi dreptul italic(jus italicum), asemănător celor din peninsula italică, întrucât fostul ”vicus” devenise o puternică cetate de apărare.

      Cea dintâi menţionare a localităţii Potaissa care s-a păstrat, datează din anul 108, cum se poate constata pe copia ”Miliarului” ce s-a ridicat în centrul oraşului, în faţa Poştei. Procesul convieţuirii populaţiei băştinaşe cu romanii cuceritori a condus nu numai la un amestec demografic, ci şi la o implementare a culturii şi civilizaţiei autohtone cu cea de esenţă romanică, proces ce a continuat să se desfăşoare şi după retragerea autorităţilor administrative şi militare romane, ceea ce a contribuit la consolidarea şi dezvoltarea socio-economică a localităţii, locuitorii acestei aşezări, continuând să-şi practice vechile îndeletnicirii legate de unele meşteşuguri:exploatarea sării, agricultura, negoţul, dar cu timpul, să se introducă în activitatea lor şi alte meserii. Descoperirile arheologice atestă o viaţă economică, politică şi culturală prosperă.

     Începând cu anul 274, când are loc retragerea aureliană, Potaissa, ca şi celelalte localităţi din fosta Dacie, a căzut pradă năvălirilor popoarelor barbare, cu toate acestea, la 1677, poarta Cetăţii însă mai păstra pe frontispiciul ei statuia Minervei.

      Pentru perioada cât au durat năvălirile barbare, despre Turda nu se ştie aproape nimic, în schimb, în unele scrieri îl regăsim ca oraş german-maghiar sub denumirea de Thorda. Istoricii maghiari vorbesc despre faptul că Turda apare ca colonie ungurească îndată după perioada tulbure a năvălirilor barbare.

   Schimbările care s-au produs în viaţa social-economică a localităţii s-au manifestat şi în plan toponimic.Astfel, toponimul Potaissa a fost înlocuit cu denumirea de Turda, cum atestă actul de adanie din anul 1705 al regelui ungur Geza I, act întocmit după cucerirea şi încorporarea Transilvaniei în statul feudal maghiar, în care se precizează că ”cetatea se chema Turda......., în locul ce se chema ungureşte Aranos, iar în latineşte Aureus”. Toponimul Turda apare şi în actul din 1117 din timpul regelui Geza al II-lea.

    După năvălirea tătarilor, din 1241, care au ars oraşul din temelii, populaţia refugiată în cetatea naturală Cheile-Tuirzii, se reântoarce în Turda şi arde în piaţa oraşului actele ce consfinţeau privilegiile nobililor. In secolul al XV-lea, în oraşul Turda, se clădesc câteva biserici:Biserica Reformată şi Biserica Romano-Catolică.

      Un loc important în istoria Turzii, şi în general în istoria Ardealului, îl ocupă anul 1483, când, după înăbuşirea răscoalei iobăgeşti, nobilii unguri ţin la Turda o dietă în care se proclamă unirea celor trei naţiuni:maghiari, saşi şi secui.

       În 1456 a plecat din Turda împotriva turcilor cu armata sa Iancu de Hunedoara.

      Regele Matei Corvin, în anul 1476, într-o dietă ţinută la Turda, se răfuieşte cu nobilii rebeli.

       În secolul al XVII-lea urmează o perioadă de decădere pentru Turda, oraşul fiind incendiat în mai multe rânduri de oastea generalului Basta. În 1601, se concepe planul de asasinare a marelui voievod Mihai-Viteazul, primul întemeietor al statului unitar român. În 1617, Principele Gavril Bethleu, colonizează Turda cu luptători secui şi români, care primesc titluri de nobili.

    Pe timpul acestuia şi a principelui Gheorghe Bathori, se dau porunci aspre prefectului şi vicespanului din Turda, ca ”să apere pe orice om, nobil sau iobag, aflator în Turda(între tăietorii de sare de la minele de aici, asemenea şi cei care ar mai sosi de acum înainte din Săsime, Săcuime sau din alte judeţe ale Ardealului), ca aceştia să se bucure de toate drepturile şi să nu fie estrădaţi la nici un caz domnilor de pământ”.

    Evlia Celebi, un călător turc şi reporter de război, precizia despre situaţia oraşului înainte şi după barbaria produsă de armata turco-tătară:” în apropierea acelei ocne de sare de la Turda, din Ardeal se află un oraş mare ale cărei grădini, vii şi grădini publice erau atât de frumoase, încât(oraşul) semăna cu grădina ( grădini celebre în Arabia; Bag-I Irem = paradis pământesc).După ce au intrat în oraş, i-au dat foc şi au distrus în aşa măsură, încât pe acel loc, n-a mai rămas nimic, în afară de o grădină de mine”.

    După 1867, prin împăcarea Vienei cu Budapesta, Turda, în plină dezvoltare economică, a devenit unul dintre cele mai puternice oraşe din Ardeal aflate sub ocupaţia ungurească.

        Marele eveniment de la 1 Decembrie 1918, a însemnat un moment de cotitură în viaţa economică, politică, socială şi culturală, atât pentru municipiul Turda, cât şi pentru celelalte localităţi din Transilvania care s-au aflat sub ocupaţie ungară.

    Situat într-o zonă geografică unde majoritatea locuitorilor sunt români, oraşul Turda, în perioada ce a urmat Marii Uniri, a reuşit să recupereze din terenul pierdut în timpul ocupaţiei ungare sub aspect demografic şi nu numai.

   Taguri:Istoric Turda,despre istoria orasului Turda,poze Turda,obiective turistice in Turda,monumente istorice Turda,poze din Turda,Istoric Turda,despre istoria orasului Turda,poze Turda,obiective turistice in Turda,monumente istorice Turda,poze din Turda.