Dem Rădulescu
Nascut la 31 septembrie 1931, la Rimnicu Vilcea, Dem Radulescu a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, ca bursier pe toata perioada studiilor, in 1954, debutind in acelasi an la Teatrul National din Bucuresti, caruia i-a ramas fidel toata viata, creind zeci si zeci de roluri indeosebi de comedie, colaborind si cu Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie si altele, jucind in filme, fiind adesea invitat la Radio si Televiziune, devenind in scurta vreme unul dintre cei mai populari actori, iubit de publicul larg de toata virstele si categoriile, aplaudat pentru verva sa comica originala, pentru seriozitatea abordarii rolurilor de comedie, pentru cautarea momentului de adevar al personajelor in piese de I.L. Caragiale (O scrisoare pierduta, Catavencu, Farfuridi, Cetateanul turmentat, Conu Leonida fata cu reactiuea, D’ale Carnavalului), Mihail Sebastian, Aurel Baranga (Siciliana, jucata de 1600 ori), Maiakovski, (Plosnita), Bernard Show, Shakespeare, Hasek (Soldatul Svejk) etc. Umorul sau natural, cizelat prin studiu si profunde reflectii despre arta comediei, i-a devenit marca indelebila a personalitatii, talentul sau pedagogic hranindu-se totodata din bogata sa experienta creatoare in pasionata activitate didactica, zeci de tineri actori valorosi fiindu-i datori pentru formarea lor profesionala.
Prin iesirea din scena, definitiva, a lui Dem Radulescu, teatrul romanesc pierde nu numai un mare actor de comedie, ci un simbol al bucuriei risului.
Dem Radulescu si Amza Pellea-Nea Marin
Mi-adusai aminte ca-s corcitura. De oltean si sârb, mai ” smucit ” de-atât nici nu se putea muica ! Ma napadira amintirile, nu vrusai, da nu le mai putui tine-n frâu, venira ca bezmeticele si navalira la portita sufletului, nici macar nu batura, se scuturara de colbul parfumat al vremurilor de demult si se asezara-n straita mea … Muicaaa si-mi amintii de copilarie, de Dem, de Amza, Nea Marin, de copilul ce-am fost … apai mama si paradigma lui de regim actual, arhitectura ei de ” alianta ” zmincita ”, parca râdeam mai mult atunci , frumoasa copilarie avui, când Izverna, mai mult la Lescovita, dar râdeam si o faceam cu pofta. Pofta de viata, fara de griji si pretuiam cartea si tot ce era frumos pe lume, atât cât era, ca era !
Sa nu ma-ntelegeti gresit, nu sunt nostalgica a regimului comunist, nici pe departe, dar ca acum, niciodata nu a fost atât de mohorât sufletul românului. Atât de mâhniti suntem, ca ne furisam pe bratele ei, ale copilariei, sa ne regasim zâmbetul …
Tag-uri : dem radulescu, biografie dem radulescu, despre viata lui dem radulescu, viata lui dem radulescu,
Alte articole din aceeasi categorie