Cintul lui Ahile

Cintul lui Ahile, primul roman al Madelinei Miller, tradus in peste patruzeci de limbi, a primit in 2012 Orange Prize for Fiction si a fost declarat de The New York Times bestsellerul anului.

Cintul lui Ahile reprezinta o repunere in scena a miticului razboi troian din perspectiva unui personaj crucial, dar care nu-si face aparitia prea des in epopeea lui Homer: Patroclu, eclipsat in Iliada de faimosul Ahile, „primul intre greci, puternic, frumos, izvorit din trupul unei zeite”. Exilat la curtea lui Peleu, Patroclu se indragosteste de fiul gazdei sale si al nereidei Thetis, semizeul Ahile. Cei doi cresc si sint educati impreuna de centaurul Chiron, cladind in timp o relatie puternica. Insa odata ce Thetis arata limpede ca nu priveste cu ochi buni dragostea fiului ei pentru un muritor si amindoi sint tiriti intr-un razboi lung si singeros, tragedia pare gata sa se abata in orice clipa asupra lor.

„Madeline Miller scrie o proza la fel de limpede precum poezia lui Homer; Cintul lui Ahile surprinde in paginile lui intensitatea si devotiunea prieteniei adolescentine si reuseste sa ne faca sa credem in personaje disparute care anima o poveste veche de trei mii de ani.” (The Washington Post)

„Cintul lui Ahile repovesteste minunat Iliada din perspectiva lui Patroclu: este o carte pasionanta, si orice savant ar fi cucerit de fragmente precum descrierea zeitei Thetis, care au in ele adevaratul fior salbatic al antichitatii.” (The Times)

„Nu trebuie sa fi citit Iliada (si nici macar sa-l fi vazut pe Brad Pitt in Troia) ca sa te lasi vrajit de Cintul lui Ahile. Pe de o parte, Madeline Miller urmeaza in buna traditie clasica mitologia greaca, pe de alta, ne surprinde explorind egoul personajelor, supararile lor si chipurile unei iubiri familiare si noi in acelasi timp.”

Copilul zinelor

Copilul zinelor, primul volum din seria „Ordinul Dragonului”, descrie misterioasele aventuri ale lui Luca Vero, un tinar cu insusiri nebanuite, si ale Isoldei, o frumoasa fata de saptesprezece ani inchisa intr-o manastire de un frate avar.

Ne aflam in Italia anului 1453 si toate semnele arata ca se apropie sfirsitul lumii. Invinuit de erezie si expulzat din manastirea sa, tinarul Luca Vero, in virsta de saptesprezece ani, este adus in rindurile sale de un ordin religios secret – Ordinul Dragonului – si trimis sa cerceteze raul ce s-a raspindit pe tot cuprinsul Europei. Isolda este o fata de saptesprezece ani, inchisa intr-o manastire de propriul ei frate, ca sa nu poata mosteni averea tatalui. Cind maicile de aici incep sa umble in somn si sa aiba viziuni ciudate, Isolda este acuzata de vrajitorie, iar Luca, trimis sa o cerceteze, o va ajuta in schimb sa scape. Nevoiti sa se confrunte cu cele mai mari temeri ale lumii medievale  –  magia neagra, vircolacii si nebunia  – , Luca si Isolda pornesc in cautarea adevarului, a propriului lor destin si a dragostei, aventurindu-se intr-o calatorie in lumea necunoscuta, spre adevarata figura istorica ce apara granitele crestinatatii si cuprinde secretele Ordinului Dragonului.

„Copilul zinelor este o carte stranie... Ea te pune in pielea unor personaje istorice si, prin scenele pe care le regizeaza, te ajuta sa intelegi momente din istoria medievala care altfel ar fi ramas necunoscute.” (The Guardian)

„Misiunea incredintata lui Luca – aceea de a gasi semne care prevesteau sfirsitul lumii – este o versiune fictiva a nelinistii resimtite de majoritatea crestinilor dupa caderea Constantinopolului.” (Philippa Gregory)

Purificare

Romanul Purificare a cistigat numeroase premii literare, printre care: The Nordic Council Literature Award (2010), Prix Femina Etranger (2010), The European Book Prize (2010), Le Prix du Roman FNAC (2010)

Romanul Purificare construieste o complexa drama de familie pe fundalul Estoniei rurale din timpul dictaturii sovietice si apoi din anii ’90, detaliind consecintele pe care le au abuzurile si violentele unui regim represiv. Aliide Truu isi traieste batrinetile in singuratate, la marginea unui sat depopulat, pregatindu-si leacurile si muraturile si ascultind radioul, cind in curtea ei apare peste noapte o fata necunoscuta, vorbind o estoniana invechita, cu accent rusesc. Fata este o fugara, iar din gesturile nervoase si speriate, din povestile pe care le spune, Aliide recunoaste in tinara speriata o victima a unor violente ce-i evoca dureros traume asemanatoare, pe care, la rindul ei, a trebuit sa le indure si sa le tainuiasca pentru a ramine in viata. Pe masura ce Aliide si Zara se apropie tot mai mult, legaturile dintre ele ies la lumina, dezvaluind amintiri reprimate si constientizarea unui rau ce continua sa faca victime mult timp dupa ce radacina sa a disparut.

„Marirea si decaderea sint temele alese de Sofi Oksanen pentru romanul sau Purificare, o carte pe care nu v-as recomanda s-o cititi noaptea. Ea readuce in memorie lucruri pe care le voiam uitate, grozavii intimplate in momentele de ratacire ale lumii, si spune povestea a milioane de oameni impinsi in mijlocul de-zastrului, pentru a-si gasi fericirea spulberata si destinul aflat la nesfirsit in miinile unor tirani. Intimplarile sint vazute prin ochii a doi oameni instrainati – o batrina ciudata si o tinara razvratita si traumatizata –, amanunt ce face efectul romanului cu atit mai puternic.” (The Economist)

„Un roman de o minunata subtilitate, ce o apropie pe Sofi Oksanen de cei mai buni scriitori ai momentului.” (Kirkus Reviews)

O vara fara barbati

Scrisa la persoana intai, cu un rafinament si o finete remarcabile, O vara fara barbati este o carte despre descoperirea sinelui feminin, despre diferentele dintre sexe, despre maturizare, o remarcabila scufundare in universul profund al feminitatii.

Mia Fredricksen, personajul principal din O vara fara barbati, pare o femeie implinita. Ajunsa la cincizeci si cinci de ani, are o cariera universitara, este o poeta cu un oarecare renume si are o fiica fermecatoare, care e actrita. Romanul debuteaza cu naruirea universului stabil al eroinei: dupa treizeci de ani de casnicie, sotul ei, Boris Izcovich, o paraseste, spunindu-i cavrea sa ia o pauza. Numai ca Mia afla ca „pauza” este o colega a acestuia, cu douazeci de ani mai tinara. Dupa o cadere nervoasa, Mia se intoarce peste vara in Bonden, orasul copilariei sale, unde se integreaza intr-un univers exclusiv feminin, in care idiosincraziile si obsesiile batrinelor dintr-un azil alterneaza cu vitalitatea si cruzimea copilareasca a unui grup de fetite carora le preda un curs de poezie.

„O vara fara barbati are aerul unei carti luminoase, in ciuda unui subiect de viata si de moarte... Printre partile cele mai incintatoare ale romanului se numara analizele asupra femeilor si barbatilor, dar si Mia insasi, personajul central, o fiinta onesta, spirituala si intelegatoare.” (The New York Times Book Review)

„Romanul lui Siri Hustvedt poarta in el simbolul unui nou inceput. Povestea poetei Mia depaseste o tema dureroasa – des-tramarea unei casnicii, apropierea mortii, farsele chinuitoare ale unor fete puse pe rele – si are tot timpul in fundal autoironia si optimismul unei comedii caustice.” (The Guardian)

Nu te misca

 Roman ecranizat in anul 2004, cu Penelope Cruz, Sergio Castellitto si Claudia Gerini in rolurile principale.

Intr-o zi ploioasa de toamna, o adolescenta care sufera un grav accident de circulatie ajunge, in coma, chiar la spitalul unde lucreaza tatal ei, Timoteo. Renumit chirurg, acesta ii sta alaturi fiicei sale pe tot parcursul inevitabilei operatii si al tratamentului. Teribila incercare devine pretextul unei lungi spovedanii. Timoteo ii spune fiicei sale, de fapt isi spune lui insusi, povestea unei iubiri pe care a trait-o cu multi ani inainte.

Portul innegurat

Al 66-lea volum din seria Maigret

Dupa ce Yves Joris, capitanul portului din Ouistreham, este gasit ratacind pe strazile Parisului, Maigret si menajera acestuia, Julie Legrand, il insotesc pe drumul de intoarcere spre casa. Joris disparuse intr-o noapte din Ouistreham si parea sa-si fi pierdut memoria dupa ce fusese impuscat in cap si operat. Printre scrisorile sale se gaseste si o instiintare de la banca potrivit careia cineva a depus 300.000 de franci in contul sau. A doua zi dupa intoarcerea la Ouistreham, Maigret afla ca Joris a fost otravit. In timpul anchetei, comisarul il cunoaste pe Louis Legrand, fratele lui Julie, care fusese in port in noaptea cind disparuse Joris. In plus, Louis are legaturi cu primarul, dar si cu un necunoscut suspect, pe care politia il prinde in cele din urma. Toti refuza insa sa vorbeasca, iar Maigret trebuie sa descopere daca exista vreo legatura intre aceste personaje si asasinarea lui Yves Joris...

Destine individuale si colective in comunism

Volum aparut sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc si a Memorialului Rezistentei Anticomuniste – Tara Fagarasului

Volumul prezinta destinele unor personalitati urmarite de organele de represiune comuniste (Constantin Titel Petrescu, Augustin Pacha, N. Steinhardt, Adrian Marino etc.), dar si ale unor intregi colectivitati (evrei, chiaburi, pastori baptisti, istorici). Relatarile despre victimele regimului sint completate cu date referitoare la tortionari, oferind o imagine de ansamblu a mecanismelor de urmarire si control ale acestuia. Cadre universitare, cercetatori si doctoranzi de la universitati si institute de cercetare din tara si strainatate, autorii abordeaza o tematica variata, de la rezistenta armata anticomunista la cazurile in care cei persecutati pentru convingerile politice au devenit colaboratori ai Securitatii, evidentiind complexitatea regimurilor comuniste si demonstrind importanta cunoasterii acestora.

Din cuprins:

Radiografia unor destine. „Banditi” in Grupul Arsenescu • De la rezistenta la colaborare. Parintele Ioan Deliman si Securitatea • Destin de scriitor, destin de roman. Dinu Pillat, Nicu Steinhardt • Supravegherea din spatele cortinei. Mari actori romani si Securitatea. Stefan Ciobotarasu • Avram Bunaciu –un personaj uitat al regimului comunist • Identificarea chiaburilor si procesul de deschiaburire in localitatea Baleni: 1950-1959 • Pastorii baptisti din Romania intre 1948 si 1965 • Slovenia – tarimul crimelor in masa.

 Ceata pe Tamisa

Nimic mai simplu… Nicolae Stan a construit un orasel-satelit al Bucurestiului, in care se pot regasi multe orase reale; a plasat in el tipologii diverse de personaje: oameni de afaceri, oameni politici, ziaristi, revolutionari, mondeni etc.; le-a urmarit unora vietile incurcate, iar altora le-a privit mortile izbavitoare.Cum sa scrii un roman despre nihilismul contemporan, care sa poata fi citit, de pilda, si de cineva din anul 2091? Cum sa dezvalui demonii „tranzitiei” romanesti postdecembriste, fara sa ramii captiv istoricismului?

A luat nastere, astfel, un roman perspectivistic despre o apocalipsa molipsitoare, intimpinata cu credinta intr-un alt pamint, nou…

„Ceea ce caracterizeaza proza lui Nicolae Stan este exceptionala oralitate, densitatea vocilor. Prozatorul gaseste, insa,armonia in aceste dizarmonii si descoase ca Buñuel (pastrind proportiile) in scenele lui grotesti acceleratia sensului tragic.” (Val Condurache)

O forma de adapost primara

O forma de adapost primara reprezinta debutul in poezie al tinarului Bogdan Cosa, cunoscut mai ales pentru romanulPoker (Premiul pentru Debut al Editurii Cartea Romaneasca, 2010). Acest volum mascheaza o perioada de criza, un caz de forma pura (primara) a sindromului de Clerambault pe care poetul l-a depasit – asistat de psihiatrii Internetului – incercind sa-l descrie text cu text: mai intii atmosfera noisy, ceata mintii care l-a izolat de social un an de zile, apoi munca fizica, programul strict si exercitiile prin care, anevoios, si-a corectat traseul psiho-emotional. O forma de adapost primara a fost cu adevarat o forma de adapost primara in fiecare zi in carea simtit filfiind aripa nebuniei.

„Daca ar fi dupa mine, as spune ca nu e vorba despre un volum de poezii, ci despre un roman mai abstract, cu inceput,zoom-in, zoom-out, flashback-uri si sfirsit.” (Bogdan Cosa)

„Bogdan Cosa scrie la liziera insomniei – in centrifuga imposibila unde noise-ul se transforma in placaj de tacere. Printre flash-uri reflexive ca pocnete electrice se intrezaresc «obiecte putine/aer/lipsurile colaterale»”. (Vlad Moldovan)

„Cel mai bine si mai inteligent structurat volum de la Ieudul fara iesire incoace. Cuvinte-cheie: Rae Armantrout.” (Andrei Dosa)

„ a incerca sa intelegi ceva din ceea ce se intimpla cu tine in relatia ta cu realitatea imediata, cum iesi la suprafata din anumite situatii, scenarii aparent banale, casnice, problematizind altfel decit ceilalti, aceasta ar putea fi trasatura esentiala a volumului O forma de adapost primara. Acest gen de poezie (poezia conceptuala) a avut intotdeauna un public mai selectiv si mai inteligent.” (V. Leac) 

„Cum te-ai ridica de pe banca sa inapoiezi copiilor avionul de plastic intepenit intre crengi. Te-ai ruga apoi sa-l lanseze peste coroana, sa te alaturi uluirii neajutorate, la adapost. Slalom inainte, printre capotele incandescente – o rugaciunefreestyle deasupra orasului. Pina la capat. Tot mai adinc, fara sa suporte context, fara sa se supuna aderentei. Cum se inalta avionul deasupra vegetatiei si genereaza bucurie. Exact asa.” (Alex Vasies)

Sursa : polirom.ro

Tag-uri : ultimele carti aparute, carti noi aparute, carti 2013, carti noi 2013, noutati in materie de carti, lectura 2013, ultimele carti aparute, carti noi aparute, carti 2013, carti noi 2013, noutati in materie de carti, lectura 2013.