Wednesday, 12 February, 2025

Turda, Ioan Ratiu, 54/3, Tel. 0264312565 , dacicusmedia@gmail.com, afaceriardelene@gmail.com

Moara cu noroc-de-Ioan Slavici-rezumat

I

 Soacra lui Ghiţă îşi spune părerea în legătură cu intenţia ginerelui ei de a lua în arendă cârciuma numită Mora cu noroc, de lângă Ineu, adresându‑se ginerelui şi fiicei, Ana: „– Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit. Dar voi să faceţi după cum vă trage inima”. Ghiţă îi răspunde: „să rămânem aici, să cârpesc şi mai departe cizmele oamenilor, care umblă toată săptămâna în opinci ori desculţi, iară dacă dumineca e noroi, îşi duc cizmele în mână până la biserică, şi să ne punem pe prispa casei în soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amândoi la copilaş, iară d‑ta la tustrei. Iacă liniştea colibei.”. Şi se decide să arendeze cârciuma.

 II

 Moara cu noroc este un loc unde se câştigă bine, spune autorul, căci pe drumeţul „venind despre locurile rele, ea îl vesteşte că a scăpat norocos, iară mergând spre ele, la moară poate să găsească ori să aştepte alţi drumeţi, ca să nu plece singur mai departe.”. În plus faţă de situarea favorabilă, clienţii erau mulţumiţi deoarece noul cârciumar şi familia sa „nu îl primeau pe drumeţ ca pe un străin venit din lume ci ca pe un prieten aşteptat de multă vreme în casa lor.”.

 III

 Soseşte la Moara cu noroc Lică Sămădăul, „un om ca de treizeci şi şase de ani, înalt, uscăţiv şi supt la faţă, cu mustaţa lungă, cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese şi împreunate la mijloc.”. Numele (Sămădăul) este de fapt o poreclă, ‘sămădău’ fiind, explică scriitorul, cel care răspunde de turmele de porci date porcarilor la păscut. De obicei un „om aspru şi neîndurat, care umblă mereu călare de la turmă la turmă, care ştie toate înfundăturile, cunoaşte pe toţi oamenii buni şi mai ales pe cei răi, de care tremură toată lunca şi care ştie să afle urechea grăsunului pripăşit chiar şi din oala cu varză.”.

Pe Ana, soţia lui Ghiţă, Lică o fascinează (ea „rămase privind ca un copil uimit la călăreţul ce stătea ca un stâlp de piatră înaintea ei.”), iar lui Ghiţă oaspetele îi cere să îl informeze despre ce se întâmplă la Moară.

 IV

 În urma vizitei lui Lică, Ghiţă îşi cumpără două pistoale, ia o a doua slugă şi doi câini, pe care îi învaţă să fie răi. Dar îşi schimbă şi atitudinea faţă de soţia sa: „Ca om harnic şi strânguitor, Ghiţă era mereu aşezat şi pus pe gânduri, dar el se bucura când o vedea pe dânsa veselă: acum el se făcuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai nainte, ci râdea cu hohot, încât îţi venea să te sperii de el, iar când se mai hârjonea câteodată cu dânsa, îşi pierdea lesne cumpătul şi‑i lăsa urme vinete pe braţe.”.

Lică îi cere cârciumarului, printr‑un porcar sosit cu turma la Moară, să dea de mâncare şi de băut porcarilor săi, care îşi deplasau atunci turmele, şi să îşi oprească drept plată cinci porci, din acea turmă. Ghiţă refuză la început, apoi, la trecerea ultimelor turme, când vrea totuşi să îşi oprească porcii, păzitorii lor îi spun că nu au primit de la Lică ordin să îi dea. Cârciumarul interpretează situaţia drept semn al dependenţe sale de bunăvoia Sămădăului.

 V

 Lică Sămădăul, împreună cu doi tovarăşi, se apropie de cârciumă pe un drum lăturalnic, este întâmpinat cu lătrături de câini, dar îi domoleşte. Văzându‑l pe Lică sosit astfel, Ana îl trimite pe Laie, sluga lor, să aştepte ascuns în spatele unor răchiţi de lângă Moară, pentru a putea da de ştire dacă se întâmplă ceva rău. Sămădăul îi dă lui Ghiţă însemnele turmelor de porci, bucăţi de piele pe care le prinde la urechile porcilor, deosebite ca formă după turmă, îi cere să observe deplasările turmelor şi să îl informeze despre aceste deplasări. După care ia de la cârciumar, sub ameninţarea că nu îl va mai lăsa să stea la Moară, o parte din banii acestuia, ca împrumut. Iritat de nişte cuvinte ironice rostite de Lică după ce a luat banii („– Aşa‑i că te‑ai făcut blând ca un mieluşel?”), Ghiţă îl avertizează pe Sămădău: „Lică, tu trebuie să înţelegi că oamenii ca mine sunt slugi primejdioase, dar prieteni nepreţuiţi.”. Aflând de la Ghiţă despre trimiterea lui Laie, Lică acceptă să îl trateze pe cârciumar drept prieten, aliat al său.

 VI

 „Ana se simţea tot mai părăsită. De când se împrietenise cu Lică, Ghiţă parcă fugea de dânsa, parcă‑i ascundea ceva şi se ferea să nu rămâie singur cu dânsa.”. Ghiţă primeşte de la Lică şase porci, dar nici unul dintre ei nu avea însemnele turmelor Sămădăului. Acesta din urmă îl întreabă pe cârciumar, în timpul unei vizite la Moară, prefăcându‑se a vorbi în şoaptă, dar de fapt vorbind în aşa fel încât să îl audă cei din preajmă, despre ziua când vine arendaşul evreu pentru a‑şi lua banii de arendă de la Ghiţă.

Profitând de sosirea unor lăutari ţigani la cârciumă, Lică îi pune să cânte şi joacă cu Ana. „Încetul cu încetul ea prinse voie bună; se cam turbura când Lică se apropia de dânsa; sângele îi năvălea în obraji când el o apuca de brâu ca s‑o învârtească; dar aşa era acum, şi altfel nu putea să fie, şi ea se dete din ce în ce după păr.”; atitudinea ei trezeşte reacţia de gelozie a soţului.

 VII

 Ghiţă se împrieteneşte cu unul dintre jandarmii de la Ineu, „Pintea căprarul, un om scurt şi îndesat, cu ochii mari, cu umerii obrajilor ieşiţi şi cu fălcile late, cu mustaţa tunsă şi cu o tăietură în frunte, dar mai presus de toate om aşezat şi tăcut la fire”.

Situaţia economică a cârciumarului, şi a familiei sale, este înfloritoare, căci „avea porci la îngrăşare, două vaci cu lapte, căruţă pe răzoare, doi cai buni, avea bani în ladă, nu prea mulţi, dară destui, ca să poată trăi un an, doi dintr‑înşii.”.

Lică rămâne peste noapte la Moara cu noroc, iar Ghiţă, trezit de lătratul câinilor, priveşte afară şi are impresia că vede sosind, pentru a‑l vizita pe Lică, un bărbat însoţit de o femeie cu umeri largi. Din nou trezit de câini şi privind iarăşi afară, lui Ghiţă i se pare că vede plecând un alt bărbat, ce părea a fi Lică, însoţit de aceeaşi femeie.

Sosit la cârciumă, Pintea îl informează pe Ghiţă despre faptul că arendaşul evreu fusese „bătut de anevoie se mai poate pune în picioare” şi jefuit, acasă la el. Totodată îi mărturiseşte că a fost tovarăş de tâlhării cu Lică, a fost prins împreună cu el, înainte de a deveni jandarm, după care precizează: „Ghiţă, sunt de treizeci şi opt de ani: mă spânzur dacă împlinesc patruzeci fără ca să‑i arăt că mai sunt şi alţii ca dânsul. Mi‑a făcut una, pe care n‑am să i‑o uit toată viaţa.”. După care merge cu Ghiţă şi cele două slugi ale acestuia, Laie şi Marţi, la Ineu, pentru cercetări asupra jafului cu bătaie de la arendaş.

 VIII

 În absenţa lui Ghiţă soseşte la cârciumă o trăsură cu o femeie tânără în doliu, cu un copil de cinci ani, însoţită de vizitiu şi fecior în casă. Discutând cu feciorul, Ana află că soţul femeii se sinucisese cu trei săptămâni în urmă şi că femeia, se zice, are turme de porci în pădurile din preajma Morii cu noroc. Discutând între ei feciorul şi vizitiul, primul îi spune celui de‑al doilea că bănuieşte o întovărăşire între Lică şi femeie, că unul fură şi cealaltă vinde, bijuterii. Femeia plăteşte Anei cu o hârtie căreia îi lipseşte un colţ, Ana cere să i‑o schimbe, ceea ce vizitatoarea şi face.

 IX

 La Ineu, Ghiţă şi slugile sale sunt anchetaţi de către comisar, care află de la Marţi că „Ghiţă are o verigă de sârmă, pe care sunt înşirate semnele turmelor lui Lică, de la care a primit în mai multe rânduri porci, şi că luni, ca ieri, Lică a stat cu Răuţ, cu Buză‑Ruptă, cu Săilă Boarul şi cu Ghiţă la cârciumă, că ei au vorbit cam în taină despre arândaşul şi că în amurgul serii Buză Ruptă şi cu Săilă au plecat spre Ineu, Răuţ a luat‑o pe vale în sus la pădure, iară Lică a rămas până dimineaţa la cârciumă. Târziu apoi, cam pe la miezul nopţii, s‑au mişcat cânii şi aşa el, Marţi, a ieşit afară şi, văzând un om şi o muiere, a întrebat cine‑i. Răuţ a răspuns atunci: «Oameni buni!» De cu zori însă el iar s‑a deşteptat, fiindcă iar se mişcau cânii: a ieşit şi a văzut că Răuţ se duce cu muierea aceea.”.

Mărturia lui Ghiţă diferă de a lui Marţi, el afirmând că nu Răuţ fusese cel care a venit cu „o muiere” şi că cei doi, „omul” şi „muierea” au plecat la scurt timp după ce sosiseră, imediat după miezul nopţii.

După depunerea mărturiilor, Ghiţă este eliberat pe garanţie, o garanţie scrisă şi semnată de un văr preot. Pintea îi aduce lui Lică o servitoare, pe Uţa, om de‑al său menit să intre în legătură cu Lică şi să îl spioneze.

Revin la Moara cu noroc Ghiţă împreună cu Pintea, doi jandarmi şi noua servitoare; pe drum găsesc o trăsură fără cai, iar lângă trăsură un copil omorât de o lovitură primită în cap. Cu toată împotrivirea lui Pintea, care voia să îl reţină lângă el spre a‑i face o percheziţie acasă, Ghiţă pleacă la Moara cu noroc, împreună cu Uţa, pentru a vedea dacă nu s‑a întâmplat ceva rău acolo.

Prezenţa servitoarei în căruţă alături de Ghiţă o face pe Ana să aibe o violentă reacţie de gelozie: „nu mai simţi în ea decât o singură pornire pătimaşă: să meargă la femeia aceea şi să‑i tragă cu ghearele pelea de pe obraji.”. Apoi, pe acelaşi fond de enervare, îşi acuză soţul de colaborare cu Lică în jefuirea arendaşului, atitudine ce determină mânia lui Ghiţă („– Mi‑e scârbă, când mă gândesc că am o nevastă care poate să mai trăiască cu un om, precum tu mă socoteşti pe mine, zise el, şi ieşi din casă cu amândouă mânile în cap.”).

 X

 Plecat în cercetare, Pintea găseşte cadavrul unei tinere femei, îmbrăcat în negru, deja înţepenit. Ea murise sufocată de cârpa cu care a fost legată la gură, iar mâinile îi erau legate la spate cu un bici, al lui Lică. După care Pintea îl găseşte pe unul dintre jandarmi, Hanţl, împuşcat şi înjunghiat cu un cuţit rămas în rană, dar încă în viaţă, pentru scurt timp. Cuţitul, spun jandarmii care umblaseră să‑i prindă pe Săilă şi pe Buză Ruptă, ar fi fost al lui Săilă, iar la casa lui Buză Ruptă au găsit ascunsă o parte din argintăria furată de la arendaş.

Pintea îl arestează pe Lică, în casa din Ineu a unui prieten al acestuia; în faţa comisarului, Sămădăul declară că biciul era al său şi l‑a uitat probabil la Moară, iar cuţitul era al lui Săilă. Lică este eliberat, la intervenţia unui proprietar de turme de porci.

 XI

 Răuţ, Buză Ruptă şi Săilă sunt prinşi, iar procesul are loc la Oradea. În timpul audierilor, Lică neagă sosirea lui Răuţ cu o femeie la el şi spune că Răuţ a venit, dar singur, să îl anunţe despre dispariţia unei părţi din turma de porci din pădurea de la Fundureni. Şi spune că nu îşi aduce aminte să fi vorbit la Moara cu noroc despre arendaş, ori ca Săilă şi Buză Ruptă să fi plecat în noaptea jafului spre Ineu.

Pentru că exista declaraţia lui Marţi făcută anterior, judecătorii înclină să creadă că Lică neagă sosirea femeii din cavalerism, şi că neagă plecarea lui Săilă şi Buză Ruptă pentru că aceştia îi erau tovarăşi. După cum înclină să creadă că Săilă şi Buză Ruptă sunt autorii jafului de la arendaş şi ai uciderii copilului, femeii şi jandarmului. Pintea însă afirmă în faţa judecătorilor „că nu‑i crede pe Buză Ruptă şi pe Săilă vinovaţi, că argintăria arândaşului a fost ascunsă de alţii la casa lui Buză Ruptă, că cuţitul lui Săilă a fost lăsat dinadins în trupul lui Hanţl”.

Buză Ruptă declară că nu a fost în perioada jafului şi a crimelor la Ineu, ci cu Răuţ şi Săilă la Salonta, iar Săilă spune că s‑a înţeles cu Răuţ să fure o parte din turma de la Fundureni, iar apoi s‑a dus la Salonta ca să caute cumpărător.

Prin verdictul judecătorilor, Lică şi Ghiţă sunt socotiţi nevinovaţi, iar Buză Ruptă şi Săilă Boarul condamnaţi la închisoare pe viaţă.

 XII

 Lică îi restituie lui Ghiţă banii pe care îi luase cu împrumut, specificând, în urma întrebării cârciumarului, că sunt din cei jefuiţi de la arendaş şi de la femeia ucisă. Despre femeie mărturiseşte, întrebat de Ghiţă, că a ucis‑o pentru că şi‑a păstrat pentru ea un lanţ de aur pe care el i l‑a lăsat pentru a‑l vinde în condiţii sigure, putând astfel să‑l dea de gol. Şi îşi expune totodată starea psihică ce îl cuprinde atunci când devine violent: „sângele cald e un fel de boală, care mă apucă din când în când”.

XIII

Participând la numărarea banilor, alături de Ghiţă, Ana recunoaşte între aceşti bani hârtia ruptă la un colţ, pe care i‑o schimbase cu o alta întreagă femeia ce sosise cu un copil. După cum recunoaşte şi banii noi, dintre care femeia a luat hârtia bună spre a o schimba pe cea dată înapoi de Ana. La întrebarea ei asupra provenienţei banilor, Ghiţă răspunde că într‑o zi ea va afla de unde sunt banii, şi pleacă la Ineu, unde îi vorbeşte lui Pintea despre bani. Acesta îi cere să ia de la Lică, ce va veni la el pentru a‑i propune să‑i schimbe banii furaţi, orice sumă, şi să facă schimbul la arendaşul evreu jefuit, până când va reuşi să anunţe jandarmilor prezenţa lui Lică la cârciumă cu bani la el.

 XIV

 Lică îi face lui Petrişor, copilul lui Ghiţă şi al Anei, un bici, „iară Ana stătea în dosul lui şi privea peste umărul lui cum lucrează, şi cum stetea aşa, ea se rezăma cu dreapta de masă, iară stânga o ţinea pe cellalt umăr al lui.”.

Văzând scena, Ghiţă are un mic şoc, după care se autolinişteşte: „Nu! îşi zise el, de asta nu m‑am temut niciodată şi nu mă tem nici acum.”.

Lică merge din ce în ce mai des pe la Moara cu noroc, dar Ghiţă „când vedea pe Lică învârtindu‑se pe lângă Ana ori pe Ana trăgându‑se la Lică, el se ducea pe ici încolo, ca să nu vază, fiindcă era greu să vază şi‑l durea inima când simţea cum Ana scapătă din ce în ce în gândul său.”.

La rugămintea soacrei, Ghiţă îi trimite pe ai săi de Paşti la sora Anei din Ineu, dar Ana refuză să plece fără soţul ei, rămas pentru o întâlnire cu Lică. Înainte de a pleca cu copii la Ineu, bătrâna îi avertizează pe soţi: „Îi bine să‑i crezi pe oameni buni, fiindcă aşa te bucuri mai mult de dânşii; Lică e însă om rău din fire.”.

Profitând de sosirea unor ţigani lăutari, Lică declanşează o petrecere, în timpul liturghiei, iar Ana joacă cu plăcere cu el. După care Lică îi cere lui Ghiţă să îl lase singur cu ea. Cârciumarul acceptă, pentru a chema jandarmii de la Ineu, spre a‑l surprinde pe Lică cu banii din jafuri asupra sa, căci adusese o parte din ei pentru a‑i schimba Ghiţă. Lică îşi motivează cererea prin aceea că doreşte să îl lecuiască pe cârciumar de dependenţa sa de femeie: „– Are să‑ţi vie greu acu o dată, urmă Lică, de aici înainte eşti lecuit pe vecie.”.

După purcederea lui Ghiţă, Ana se dă Sămădăului, dar se motivează: „Tu eşti om, Lică, iară Ghiţă nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti, ba chiar mai rău decât aşa.”.

XV

 Lică pleacă de la Moară, iar Ana îi cere să o ia cu el, ceea ce Sămădăul refuză. Pentru că izbucnise ploaia, pe drum Lică se adăposteşte, cu cal cu tot, în biserica din marginea satului Fundureni. În biserică are revelaţia atotputerniciei lui Dumnezeu, a faptului că „este o putere tainică ce lucrează prin oameni şi le luminează minţile, că toate vin de la această putere, pe care nimic nu o covârşeşte”. După care observă că şi‑a uitat chimirul cu bani la cârciumă. Şi îşi rosteşte crezul din acel moment: „unul după altul, om cu om toţi trebuie să moară, toţi care mă pot vinde, viaţă cu viaţă trebuie să se stingă, căci dacă nu‑i omor eu pe ei, mă duc ei pe mine la moarte.”.

 XVI

 Ghiţă, Pintea, Marţi şi alţi doi jandarmi sosesc la Moara cu noroc, şi se opresc pe un deal înaintea ei; văzându‑l pe Lică plecând, pornesc toţi în urmărirea lui, cu excepţia lui Ghiţă, care merge la Moară, cu intenţia de a‑şi omorî soţia.

Înainte de a o ucide, Ghiţă îşi precizează vina: „acu văd c‑am făcut rău şi [...] că eu te‑am aruncat ca un ticălos în braţele lui, pentru ca să‑mi astâmpăr setea de răzbunare”. Sosesc Lică şi Răuţ, iar acesta din urmă îl omoară prin împuşcare pe Ghiţă, ce era aplecat asupra Anei, pe care o înjunghiase. Cu ultimele forţe, „Când Lică se aplecă asupra ei, ea ţipă dezmierdat, îi muşcă mâna şi îşi înfipse ghearele în obrajii lui, apoi căzu moartă lângă soţul ei.”.

După care Lică pleacă spre Fundureni, cerându‑le tovarăşilor săi, Răuţ şi Păun, să dea foc Morii în urma lui. Pe drum însă calul său se prăbuşeşte de oboseală, Lică îl abandonează dar, înconjurat de jandarmi, se sinucide, izbindu‑se, din fugă, cu capul de un copac. Mama Anei, sosită la cârciumă după incendiu, îşi spune că totul se datorează unui fulger ce a aprins casa.­


Tag-uri: Moara cu noroc-de-Ioan Slavici-rezumat,Moara cu noroc-de-Ioan Slavici-rezumat

Alte articole din aceeasi categorie

Photo

Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi - nuvelă istorică

// // // // // // Considerată prima nuvelă istorică românească, opera lui Costache Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul apare în anul 1840, în revista „Dacia literară”, încadrându-se perfect în programul romantic ...Citeste mai mult

Photo

În Dulcele Stil Clasic, N. Stănescu

Universul liric // // // // // // Poezia În dulcele stil clasic deschide volumul din 1970, volum ce aparţine celei de-a doua etape a creţiei poetului, în care adevărata rafinare ...Citeste mai mult

Photo

Moromeţii de Marin Preda

Scriitor realist modern, M.Preda este creatorul unui roman tulburator prin sensurile lui, prin universul artistic si personajul creat // // // // // // Ca orice roman, el reprezintăo scriere amplă ...Citeste mai mult

Photo

Moara cu Noroc de I. Slavici - caracterizarea lui Ghiţă

// // // // // // „Nuvelă solidă cu subiect de roman” (G. Călinescu), opera lui I. Slavici urmăreşte cu minuţiozitate zbuciumul sufletesc al unor personaje complexe, puternic individualizate prin ...Citeste mai mult

Photo

Maitreyi de M. Eliade - Scenariul arhetipal al erosului si evoluţia cuplului

Incipitul romanului îl surprinde pe protagonist în încercarea de a-şi aminti ziua în care a întâlnit-o pe Maitreyi, neliniştit de faptul că nu poate retrăi aievea mirarea, nesiguranţa şi turburarea ...Citeste mai mult

Photo

Ion de L. Rebreanu - roman realist-interbelic

Într-o epocă ce denunţa criza romanului românesc, opera romancierului L. Rebreanu reprezintă prima contribuţie fundamentală la crearea romanului românesc modern. // // // // v            Apărut în 1920, romanul Ion este ...Citeste mai mult

Photo

Ion de L. Rebreanu, Caracterizare personaj principal

// // // // // // Liviu Rebreanu creează în opera sa Ion o galerie bogată de personaje, dominantă fiind imaginea lui Ion, „simbolul individual al ţăranului român, setos până ...Citeste mai mult

Photo

Riga Crypto și Laponia Enigel, I. Barbu

Univers liric Poemul se integrează în ciclul Uvedenrode din volumul Joc secund  şi se încadrează în cea de-a doua etapă a creaţiei lui Barbu- „baladesc şi de evocare balcanică”. Sub aspect compoziţional, ...Citeste mai mult

Photo

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga -artă poetică

Specificul universului poetic blagian Deschizând volumul de debut al lui L. Blaga – Poemele luminii- , poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este una dintre cele mai cunoscute ...Citeste mai mult

Photo

Baltagul de M. Sadoveanu

Opera sadoveniană reprezintă epopeea noastră naţională, o mărturisire artistică a unui mod de a gândi şi de a simţi. Venind din folclor, din Neculce şi Creangă, Sadoveanu este un scriitor ...Citeste mai mult

Photo

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Caracterizare personaj principal

Personajul principal din romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Ştefan Gheorghidiu, sublocotenent într-un regiment de infanterie, trimis pentru fortificarea văii Prahovei, este concentrat de curând, ceea ce ...Citeste mai mult

Photo

Povestea lui Harap-Alb, Ion Creangă - basmul cult

Opera lui Ion Creangă s-a statornicit în literatură ca unul dintre cele mai rezistente momente ale prozei artistice româneşti durabile, tocmai pentru că a reuşit să prindă în ea sensul ...Citeste mai mult

Photo

Ion de L. Rebreanu, Caracterizare Ana

// // // // // // Tipologic, Ana întruchipează destinul femeii din  mediul rural, adânc stratificat şi stăpânit de o mentalitate pe măsură, ea reprezentând  „două braţe de lucru, o ...Citeste mai mult

Photo

ALEXANDRU LAPUSNEANUL, de Costache Negruzzi

ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL, de Costache Negruzzi - caracterizarea personajului principal-                   Considerată prima nuvelă istorică românească, opera lui Costache Negruzzi evocă, într-un spaţiu concentrat, momente din cea de-a doua domnie a lui Alexandru ...Citeste mai mult

Photo

Cantareata cheala de Eugene Ionesco -rezumat

                                                              ...Citeste mai mult

Photo

Caprioara din vis de Vasile Voiculescu-rezumat

                                                    Un bătrân sculptor animalier mărturiseşte tovarăşilor ...Citeste mai mult

Photo

In mijlocul lupilor de Vasile Voiculescu-rezumat

                                                      // // // // // ...Citeste mai mult

Photo

Lostrita de Vasile Voiculescu - rezumat

                                                       // // // // ...Citeste mai mult

Photo

George Calinescu -Enigma Otiliei- rezumat

                                                       G. CĂLINESCU     ...Citeste mai mult

Photo

La tiganci de Mircea Eliade - rezumat

// // // // // //                                                 ...Citeste mai mult

Photo

Maitreyi de Mircea Eliade - rezumat

// // // // // //                                                 ...Citeste mai mult

Photo

Fratii Jderi de Mihail Sadoveanu - rezumat

// // // // // //                                                 ...Citeste mai mult

Photo

Creanga de aur de Mihail Sadoveanu-rezumat

 I // // // // // // E vorba de părinţii noştri de demult, iar stăruinţa bătrânului mag de odinioară e departe de a fi o simplă iluzie  August 1926. Într‑o tabără ...Citeste mai mult

Photo

Baltagul de Mihail Sadoveanu - rezumat

// // // // // // Stăpâne, stăpâne, Mai chiamă ş‑un câne… I Romanul începe cu o legendă: îndată după facerea lumii, Dumnezeu „a pus rânduială” diferitelor neamuri: ţiganilor „să cânte cu cetera”, ...Citeste mai mult

Photo

Zodia cancerului sau vremea Ducai - Vodă de Mihail Sadoveanu - rezumat

I  În care se vede cum intră în Moldova un călător dintr‑o ţară depărtată şi cum Ilie Turculeţ nu‑i  numai căpitan de steag, ci şi cititor în stele   // // // // // ...Citeste mai mult

Photo

Fantana dintre plopi de Mihai Sadoveanu - rezumat

                                                // // // // // // Naratorul ...Citeste mai mult

Photo

Mesterul Manole de Lucian Blaga - rezumat

// // // // // //  ACTUL ÎNTÂI  Scena reprezintă „Cămara de lucru a lui Manole. Multe, foarte multe lumânări aprinse – pe masă, pe blidar, în fereastră. Pe masă e ...Citeste mai mult

Photo

Concert din muzica de Bach de Hortensia-Papadat-Bengescu - rezumat

Acest roman s‑a citit pe măsură ce a fost scris şi a fost lucrat pe măsură ce s‑a citit în şedinţele literare ale cenaclului „Sburătorul” din anul 1925. I Doctorul Rim – profesor universitar ...Citeste mai mult

Photo

Craii de Curtea -Veche de Mateiu Caragiale - rezumat

                                               „Que voulez‑vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, ...Citeste mai mult

Photo

Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu - rezumat

// // // // // //                                                 ...Citeste mai mult

Photo

Ion de Liviu Rebreanu - rezumat

// // // //                                                    GLASUL PĂMÂNTULUI  Capitolul ...Citeste mai mult

Photo

Patul lui Procust de Camil Petrescu - rezumat

   I Romanul începe cu o scrisoare a doamnei T. unul dintre personaje, adresată naratorului; acestei scrisori naratorul îi ataşează o notă de subsol, a sa, ce precizează că doamna T. „Ca ...Citeste mai mult

Photo

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu - rezumat

// // // // // // La Piatra Craiului, în munte Naratorul, Ştefan Gheorghidiu, arată în amintirile sale scrise că „în primăvara anului 1916, ca sublocotenent proaspăt, întâia dată concentrat”, luase ...Citeste mai mult

Photo

Suflete tari de Camil Petrescu - rezumat

  ACTUL I // // // // // // Suntem „Către sfârşitul după‑amiezii, prin toamna lui 1913, în casa lui Matei Boiu‑Dorcani”, unde „E o atmosferă bătrânească, dar în acelaşi timp de ...Citeste mai mult

Photo

Jocul ielelor de Camil Petrescu - rezumat

 ACTUL I  Tabloul I   // // // // // // Scena înfăţişează direcţiunea ziarului Dreptatea sociala, de lângă parcul Oteteleşeanu, din Bucureşti, având ca elemente distinctive o panoplie de scrimă şi portretul ...Citeste mai mult

Photo

Apus de soare de Barbu Stefanescu Delavrancea-rezumat

ACTUL I Scena I Decorul reprezintă „o aripă a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de fer, sfârşindu‑se cu o terasă pusă pe tălpi de peatră”. Se vede „ograda domnească, cu ...Citeste mai mult

Photo

Mara de Ioan Slavici - rezumat

// // // // // //  Capitolul I Sărăcuţii mamei  Mara este, arată naratorul, o văduvă cu doi copii mici, din Radna, lângă Lipova; fostul ei soţ, Bârzovanu, „era, când a fost, ...Citeste mai mult

Photo

Pădureanca de Ioan Slavici- rezumat

I Este vreme de holeră, în câmpia bănăţeană, stăpânirea interzisese deplasarea oamenilor între localităţi, instituind măsuri de carantină, dar Busuioc, „bogătoiul” din Curtici, nu vrea să audă de acestea, trimiţându‑şi fiul, ...Citeste mai mult

Photo

În vreme de război de Ion Luca Caragiale -rezumat

// // // // // //  I  Autorul arată că tâlharii „foarte‑ndrăzneţi şi foarte cruzi”, care „băgaseră spaima în trei hotare” au fost prinşi. Aceştia „începuseră cu hoţie de cai; apoi, ...Citeste mai mult

Photo

O scrisoare pierdută de Ion Luca Cargiale -rezumat

   Acţiunea se petrece „În capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre”, precizează indicaţia de regie a piesei.  ACTUL I  Decorul reprezintă „O anticameră bine mobilată. Uşă în fund cu două ferestre ...Citeste mai mult

Photo

O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale-rezumat

ACTUL I  Scena reprezintă „O odaie de mahala.” cu „Mobile de lemn şi paie.” şi „în fund, rezemată de fereastră, o puşcă de gardist [membru al gărzii civice] cu spanga [baioneta] ...Citeste mai mult

Photo

Amintiri din copilarie de Ion Creanga - rezumat

I  Naratorul începe prin a evoca satul copilăriei sale, aşa cum era în timpul când el începuse a se „ridica băieţaş la casa părinţilor” săi: „Ş‑apoi Humuleştii, şi pe vremea aceea, ...Citeste mai mult

Photo

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga-rezumat

// // // // // //   Verde‑Împărat trimite fratelui său, Craiul, care „era odată într‑o ţară”, o scrisoare pentru a‑i cere să‑i dea pe unul dintre cei trei fii ai ...Citeste mai mult

Photo

Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creanga - rezumat

„Moş Nichifor Coţcariul [îşi începe povestitorul relatarea, probabil după informaţii primite de la tatăl său şi transmise acestuia de la „bătrânii, care auziseră din gura lui moş Nichifor”] nu‑i o ...Citeste mai mult

Photo

Cezara de Mihai Eminescu-rezumat

I Ieronim este „frate laic” într‑o veche mănăstire italiană, unde ocupă „o chilie pe pereţii căreia erau aruncate cu creionul fel de fel de schiţe ciudate – ici un sfânt, colo ...Citeste mai mult

Photo

Făt Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu-rezumat

Acţiunea basmului se petrece „pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului”. ...Citeste mai mult

Photo

Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu -rezumat

  // // // // // // Vorbind în sine, Dionis constată că felul în care percepe lumea depinde de organele de simţ („dacă închid un ochi văd mâna mea mai ...Citeste mai mult

Photo

Despot Vodă de Vasile Alecsandri-rezumat

Legendă istorică în versuri 5 acturi şi 2 tablouri ACTUL I Tabloul I Decorul reprezintă „Culmea Carpaţilor ce desparte Bucovina de Transilvania”. Scena 1  Doi plăieşi, Jumătate şi Limbă‑Dulce, paznici ai graniţei, se află la hotar, ...Citeste mai mult

Photo

Chirița în Provinție de Vasile Alecsandri-rezumat

// // // // // // Comedie cu cântice, în 2 acte ACTUL I Decorul reprezintă „o ogradă de curte boierească la ţară.”, având în stânga locuinţa personajului principal, Chiriţa Bârzoi, în ...Citeste mai mult

Photo

Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi -rezumat

// // // // // // I „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...”  Alexandru Lăpuşneanul revine în ţară, „întovărăşit de şepte mii spahii şi de vro trei mii oaste de ...Citeste mai mult

Photo

Miron Costin

MIRON COSTIN (1633-1691) cronicar de seama si inalt dregator, poet si om de arme, filozof si diplomnat, fire plecata spre studii si prelungi lecture a fost unul dintre cei mai importanti ...Citeste mai mult

Photo

Ion Neculce, Viata lui Ion Neculce, Scrierile lui Ion Neculce

ION NECULCE (1672-1745)Cronicar moldovean, un nume rasunator in literatura romana, s-a nascut in Prigoreni, langa Targul Frumos.Ion Neculce a fost numit in 1691 in slujba de postelnic, apoi in cea ...Citeste mai mult

Photo

Noaptea, Pastel Vasile Alecsandri, demonstratie ca poezia este pastel

  Vasile Alecsandri Pastelul este o specie a genului liric, poezie descriptive care prezinta un aspect al naturii, cu univers vegetal sau fantastic, un moment calendaristic, prin intermediul caruia se exprima sentimentele ...Citeste mai mult

Photo

Caracterizare personaj principal al operei literare Miorita

// // // // // //   Caracterizarea personajului principal al operei “Miorita”  Personajul orincipal al baladei populare “Miorita” este ciobanul moldovean. El apare in toate momentele subiectului fiind caracterizat direct si ...Citeste mai mult

Photo

O scrisoare pierdută, I.L. Caragiale Caracterizarea personajelor

// // // // // //   Caracterizarea personajelor la “O scrisoare pierduta” Ioan Luca Caragiale Ca dramaturg, I.L. Caragiale nu se remarcanuma prin arta compozitiei, a structurii conflictelor, ci si prin talentul ...Citeste mai mult

Photo

Baltagul, de Mihail Sadoveanu, Caracterizarea personajelor

Caracterizarea personajelor “Baltagul”Mihail Sadoveanu Romanul “Baltagul” ramane o scriere remarcabila si prin personajele sale.Exista personaje principale, secundare si episodice. // // // // // // Vitoaria Lipan devine un tip reprezentativ dar care ...Citeste mai mult

Photo

Referat Baltagul, de Mihail Sadoveanu

“Baltagul” Mihail Sadoveanu Romanul este o specie a genului epic, in proza cu o actiune mai complicata si de mai mare intindere, decat celelalte specii epice in proza desfasurata, de regula, pe ...Citeste mai mult

Photo

Amurg de toamnă, de Lucian Blaga

Amurg de toamna De L.Blaga Date despre autor si opera:-Lucian Blaga,o presonalitate marcanta a culturii romanesti,a fost filozof,poet,prozator,dramaturg,si traducator.-ca poet propune alte modalitatii de explorare a universului,a lumi inconjuratoare.-poezia “Amurg de toamna”face ...Citeste mai mult

Photo

Mihai Eminescu,poet national al romanilor

Biografie Mihai Eminescu 1850 Mihai Eminescu se naste la Ipotesti pe data de 15 ianuarie ca si al saptelea copil al familiei Eminescu. 1858 Intre 1858 si 1860 Eminescu urmeaza scoala ...Citeste mai mult