• Tricoptere – insecte acvatice foarte raspandite si in apele curgatoare si stagnante din tara noastra, ale caror larve si nimfe injgheaba casute atat de solide si de bine adaptate necesitatilor insectei constructoare, incat nu stau cu nimic mai prejos de remarcabilele plasmuiri arhitectonice ale insectelor sociale (albine, furnici, termite, viespi)

• Matasea paianjenului – este secretata de glandele serigene, ce se deschid prin asa numitele papile filifere; fiecare segment poseda patru perechi de papile. Substanta iese prin niste orificii situate pe o placa de chitina. Pe penultimul articol al ultimei perechi de picioare se gaseste un pieptene, format din peri incovoiati, cu care paianjenul scoate firele lipicioase de pe placa. Firele trase sub pantec sunt luate in mandibule fie pentru a fi taiate, fie pentru a fi facute ghem, fie pentru a fi prinse de un substrat. 
• In Asia de Sud-Est si Africa traiesc cateva specii de pangolini , mamifere ciudate, cu trupul acoperit pe partea superioara cu solzi cornosi in forma de placi, asemanatori tiglelor unui acoperis sau solzilor unui con de brad. Cu ajutorul musculaturii tegumentelor solzii pot fi miscati, ceea ce permite scuturarea de insecte. Cand platoselor li se aduga si ghimpii, capacitatea lor de aparare sporeste considerabil
• Singurul scorpion periculos pentru om este scorpionul – imperial , al carui ghimpe cu venin, situat in partea terminala a cozii, poate ucide dintr-o intepatura un caine, iar singura soparla otravitoare este gila, inzestrata cu glande veninoase si dinti curbati ca la serpi. 
• Cameleonul – soparla care traieste in Africa de Nord, Asia Mica, Peninsula Arabica, in insulele Creta, Chios, Samos, Cipru si in sudul Spaniei, care uimeste prin proprietatea de a-si schimba cu usurinta culoarea. Infatisarea ei atrage atentia: pe crestet poarta o creasta pronuntata, ochii sunt mari, bulbucati, vioi, putandu-se misca independent unul de celalalt, acoperiti aproape in intregime de pleoape, iar limba groasa, cilindrica, cu varf ca de maciuca si acoperita de un lichid lipicios se poate alungi considerabil. Schimbarea culorii este atribuita prezentei unui pigment in pielea lui, cromatofori – celule speciale care cuprind pigmenti. Contractia provoaca retragerea pigmentului, deci paloarea pielii, in timp ce dilatarea cromatoforilor determina imprastierea pigmentului in prelungirile in forma de stea ale celulei si deci colorarea pielii. Schimbarile de culoare se produc violent sub influenta factorilor externi (variatii de lumina sau temperatura) si, ceva mai lent, in urma tulburarilor nervoase ale sistemului nervos simpatico, provocate de foame, sete, nevoie de repaus, frica, manie. Culorile cameleonului nu imbraca o mie si unul de chipuri cum isi inchipuie naivii, dar nici nu se limiteaza la dominantele cromatice ale celor trei straturi. Exista o gama destul de larga de variatii, cuprinsa intre portocaliu si verde-galbui sau alburiu, cu toate nuantele de trecere intre aceste culori, de la cenusiu, cenusiu-albastrui, cenusiu-verzui, cenusiu-brun pana la negru sau brun-ruginiu.
• Cum si de ce “vorbesc” animalele: sapte tipuri de limbaj prin care comunica animalele:
1. limbajul sonor, manifestat prin semnale acustice sau ultrasunete (ecolocatia), perceput de organe auditive sau receptori speciali – emisiunea insectelor poarta numele de stridulatie; organul de emisiune a pasarilor este siringele; emisiunile sonore ale acestora sunt de o bogatie remarcabila, variind de la simple strigate (chemari), pana la gama larga a cantecelor; 
2. limbajul chimic, realizat cu ajutorul feromonilor, eventual telergonilor si adresandu-se gustului si mirosului – furnicile, au un important factor de coordonare a vietii sociale, care se bazeaza pe mirosul corporal, trofalaxia – schimbul de substante nutritive de la gura la gura; 
3. limbajul imaginilor, care se dreseaza exclusiv vazului, cu doua componente: a) limbajul chromatic (masti, vesminte aposemantice, haine de nunta) si b)limbajul gestual (posturi, parade, dansuri ritualice, limbajul dominantei si supunerii)
4. limbajul tactil, exteriorizat prin contacte directe (atingeri, frecari, izbiri usoare, pipairi) intre fiintele vii sau anumite organe (antene, mandibule)
5. limbajul luminos, lucrand prin stimuli luminosi (bioluminiscenta)
6. limbajul electric, definit prin impulsuri electrice produse de organe electrogene, formand un camp electric perceput de receptori specializati

7. limbajul imitativ, rezultat al capacitatii mimetice spontane sau al dresajului si caracterizat prin reproducerea de catre unele specii a semnalelor produse de alte specii sau prin desprinderea unor pasari sau mamifere de a mima vocea sau gesturile omului.

Tag-uri : curiozitati zoologice, curiozitati despre animale, curiozitati, ciudatenii zoolgice, ciudatenii, curiozitati zoologice, curiozitati despre animale, curiozitati, ciudatenii zoolgice, ciudatenii.