Savurand o bere pe terasa cu prietenii intr-o zi de vara, cu  siguranta se iveste o intrebare legata de culoarea sticlei de bere:  de ce sticla de bere este verde sau maro? Parca forma sticlei sau tipul berii pe care o bem nici nu mai conteaza in fata acestei intrebari. Incolora, verde sau maro, sticla de bere a parcurs un drum lung de secole pentru a ajunge la forma si culoarea actuala.

Desi tradiţiile sunt greu de schimbat, ipoteza ca berea îmbuteliată în sticle de culoare închisă este cea mai bună, a ramas de neclintit în faţa trecerii anilor.

Problema păstrării berii într-un anumit recipient a apărut chiar din momentul inventării acesteia. Cum nu exista posibilitatea refrigerării sau a pasteurizării în acea vreme, berea trebuia consumată cât mai repede cu putinţă, altfel îşi strica gustul. Oamenii nu aveau disponibilă nici o metodă de menţinere a berii la o temperatură constantă, fiind astfel foarte important ca berea să fie ferită de acţiunea directă a razelor de soare.

De unde provine sticla de bere de culoare verde

Întâmplarea face ca ideea păstrării berii în recipiente de sticlă să îi aparţină unui călugăr, care a hotărât să puna bere în nişte sticle de vin, de care a uitat ulterior, pentru o perioadă lunga de timp. Spre surprinderea sa, dupa toata aceasta perioada, berea îşi păstrase toate calităţile şi gustul. Cum vorbele despre această întâmplare s-au propagat rapid, cei mai mulţi producători de bere au luat decizia de a-şi comercializa berea în recipiente de sticlă (de culoare inchisa, verde sau maro).

Forma iniţială a sticlei de bere era similară cu cea a unui clopot, înfăşurată cu plasă de trestie. Înaintea apariţiei etichetelor şi a diferitelor tipuri de bere, producătorii individuali preferau să îşi ştanţeze numele direct pe sticlă în timpul fabricaţiei sticlei, pentru a face cunoscută clienţilor berea pe care o consumau. Apoi, o nouă problemă apărută la orizont le-a dat bătăi de cap fabricanţilor de bere: sigilarea sticlelor.

S-au încercat nenumărate modalităţi de sigilare a sticlelor, de la ceară la dopuri de plută. După utilizarea dopurilor de plută pentru o lungă perioadă de timp, s-a trecut la utilizarea un sistem simplu de sigilare, cu sârmă, la fel ca în cazul sticlelor de şampanie din zilele noastre. Forma sticlelor de bere a cunoscut şi ea o transformare deosebită pe parcursul secolelor, de la forma iniţială de clopot până la formele moderne, subţiri şi înalte. Ceea ce a rămas neschimbat totuşi, a fost culoarea verde sau maro a sticlei.

Chiar şi după inventarea metodelor de refrigerare, deşi nu mai conta dacă sticla era opacă sau nu, mulţi producători de bere au păstrat tradiţia sticlelor verzi şi maro. Din punct de vedere ştiinţific, cercetătorii din domeniul industriei alimentare au subliniat faptul că berea îşi schimbă gustul dacă este expusă la lumină.

Mai pe larg, componentele organice care dau gustul specific berii, numite isohumolene, se descompun în radicali liberi care mai apoi se combină cu proteine sulfatice. Se creează un produs chimic ce poartă numele de 3-metil-2butan-1-tiol, care dă gustul neplăcut al berii expuse la razele solare.

În concluzie, făcând un top al culorilor adecvate pentru sticlele de bere, vedem că sticla de culoare maro este cea mai potrivită pentru păstrarea berii, urmată apoi de sticla verde şi bineînţeles cea incoloră, care ocupă ultimul loc în preferinţe. 

Tag-uri : de ce sticla de bere este verde sau maro, curiozitate despre bere, curiozitati despre bere, curiozitati despre sticla de bere, de ce sticla de bere este verde sau maro, curiozitate despre bere, curiozitati despre bere, curiozitati despre sticla de bere.