HOTĂRÂRE nr. 1.049 din 9 august 2006

privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran

EMITENT:     GUVERNUL

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 727 din 25 august 2006

    În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006,

    Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

    CAP. I

    Dispoziţii generale

   ART. 1

    (1) Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de protecţie a lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca din ramurile industriei extractive de suprafata sau subteran.

    (2) Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplica în întregime domeniului menţionat la alin. (1), fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice conţinute în prezenta hotărâre.

    ART. 2

    Pentru aplicarea prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos semnifica după cum urmează:

    a) industria extractiva de suprafata sau subteran - toate ramurile industriei extractive în care se desfăşoară activităţi de extracţie la suprafata sau subteran a substanţelor minerale utile, în sensul strict al termenului, şi/sau prospecţiuni şi explorari în vederea extractiei, şi/sau pregătirea materiilor prime extrase în vederea comercializării, exclusiv activităţile de prelucrare ori preparare a materiilor prime extrase, cu excepţia ramurilor industriei extractive prin foraj definite prin prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/91/CEE;

    b) loc de munca - ansamblul locurilor destinate amplasarii posturilor de lucru, în cadrul activităţilor şi instalaţiilor legate direct sau indirect de ramurile industriei extractive de suprafata sau subteran, inclusiv haldele de steril ori alte zone de depozitare, precum şi locurile de cazare în care lucrătorii au acces în cadrul activităţii lor.

    ART. 3

    Prevederile prezentei hotărâri nu se aplica industriei extractive prin dragare dacă se asigura protecţia lucrătorilor, în conformitate cu principiile generale de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor cuprinse în prezenta hotărâre, avându-se în vedere riscurile specifice acestei activităţi.

    CAP. II

    Obligaţiile angajatorilor

    ART. 4

    Pentru a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie sa ia măsurile necesare, astfel încât:

    a) locurile de munca sa fie proiectate, construite, echipate, date în folosinta, exploatate şi întreţinute în asa fel încât sa permită lucrătorilor efectuarea sarcinilor de munca fără a pune în pericol securitatea şi/sau sănătatea proprie şi/sau a celorlalţi lucrători;

    b) exploatarea locurilor de munca în prezenta lucrătorilor sa se facă sub supravegherea unei persoane responsabile;

    c) activităţile care comporta un risc special sa fie încredinţate numai personalului competent şi sa se execute conform instrucţiunilor date;

    d) toate instrucţiunile de securitate sa fie redactate astfel încât sa poată fi intelese de către toţi lucrătorii la care se referă;

    e) sa fie prevăzute echipamente de prim ajutor adecvate;

    f) toate exerciţiile de securitate necesare sa se efectueze periodic.

    ART. 5

    Angajatorul trebuie sa se asigure ca este întocmit şi ţinut la zi un document referitor la securitate şi sănătate, denumit în continuare document de securitate şi sănătate, care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 7, 12, 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006.

    ART. 6

    Documentul de securitate şi sănătate face dovada în special ca:

    a) sunt determinate şi evaluate riscurile la care sunt expusi lucrătorii la locul de munca;

    b) se iau măsurile corespunzătoare pentru a se atinge obiectivele prezentei hotărâri;

    c) proiectarea, utilizarea şi întreţinerea locului de munca şi ale echipamentelor prezintă securitate.

    ART. 7

    Documentul de securitate şi sănătate trebuie întocmit înainte de începerea lucrării şi trebuie revizuit dacă locul de munca suferă modificări majore, extinderi sau transformări.

    ART. 8

    În situaţia în care la acelaşi loc de munca sunt prezenţi lucrători din diferite întreprinderi, fiecare angajator răspunde de toate problemele care ţin de responsabilitatea sa.

    ART. 9

    Angajatorul pe teritoriul căruia se desfăşoară activitatea răspunde pentru acel loc de munca în care sunt prezenţi lucrători din diferite întreprinderi, coordonează punerea în aplicare a tuturor măsurilor privitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi înscrie în documentul de securitate şi sănătate scopul, măsurile şi modalităţile de punere în aplicare a acestei coordonari.

    ART. 10

    Dispoziţiile art. 9 nu aduc atingere prevederilor referitoare la răspunderea individuală a angajatorilor din Legea nr. 319/2006.

    ART. 11

    Angajatorul trebuie sa raporteze cat mai repede posibil autorităţilor prevăzute la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 orice accident de munca grav şi/sau mortal, precum şi orice pericol grav.

    ART. 12

    Angajatorul trebuie sa ia măsurile corespunzătoare în funcţie de tipul şi metoda de exploatare:

    a) pentru a evita, detecta şi combate declanşarea şi propagarea incendiilor şi exploziilor;

    b) pentru a evita formarea atmosferelor explozive şi/sau nocive pentru sănătate.

    ART. 13

    Angajatorul trebuie sa prevadă, sa procure şi sa întreţină mijloace corespunzătoare de evacuare şi salvare pentru a asigura, în caz de pericol, evacuarea lucrătorilor de la locurile de munca, rapid şi în deplina securitate.

    ART. 14

    Angajatorul trebuie sa ia măsurile necesare pentru prevederea sistemelor de alarma şi a altor mijloace de comunicare necesare care sa permită, în caz de nevoie, declanşarea imediata a operaţiunilor de acordare de prim ajutor, evacuare şi salvare.

    CAP. III

    Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor

    ART. 15

    Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor trebuie sa fie informati asupra măsurilor luate cu privire la securitatea şi sănătatea la locurile de munca, în mod deosebit asupra celor privind punerea în aplicare a prevederilor art. 4-14, fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006.

    ART. 16

    Informaţiile trebuie sa fie pe înţelesul lucrătorilor cărora le sunt adresate.

    ART. 17

    Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora trebuie sa se facă în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 319/2006.

    CAP. IV

    Supravegherea medicală

    ART. 18

    Pentru a asigura supravegherea medicală corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor, în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea lor la locul de munca, se iau măsuri în conformitate cu reglementările legale în domeniu.

    ART. 19

    Măsurile prevăzute la art. 18 se stabilesc astfel încât sa permită fiecărui lucrator sa beneficieze sau sa facă obiectul unei supravegheri a sănătăţii, înainte de începerea activităţilor prevăzute la art. 2 şi, ulterior, în mod periodic.

    ART. 20

    Supravegherea medicală a lucrătorilor se asigura în cadrul structurilor medicale de medicina muncii care funcţionează potrivit reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice.

    CAP. V

    Dispoziţii finale

    ART. 21

    Locurile de munca ce se vor crea după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexele nr. 1-3 Locurile de munca ce se vor crea după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexele nr. 1-3.

    ART. 22

    Locurile de munca existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri trebuie sa fie adaptate cerinţelor minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexele nr. 1-3.

    ART. 23

    În situaţia în care, după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, locurile de munca sunt supuse unor modificări, extinderi şi/sau transformări, angajatorul ia măsurile necesare pentru ca aceste modificări, extinderi şi/sau transformări sa fie în conformitate cu cerinţele minime corespunzătoare prevăzute în anexe.

    ART. 24

    Anexele nr. 1-3 se adapteaza în funcţie de evoluţia aquis-ului comunitar şi a standardizarii cu privire la industria extractiva de suprafata sau subteran şi/sau progresul tehnic, evoluţia reglementărilor sau specificatiilor internaţionale ori a noilor descoperiri în domeniul industriei extractive de suprafata sau în subteran.

    ART. 25

    Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

    ART. 26

    Dispoziţiile din anexe se aplica ori de câte ori acestea sunt cerute de caracteristicile locului de munca, în funcţie de activitate, de împrejurări sau de un risc specific.

    ART. 27

    De la data aderării României la Uniunea Europeană, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va raporta, la fiecare 5 ani, Comisiei Europene despre aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, prezentând totodată punctele de vedere ale partenerilor sociali.

    ART. 28

    Prezenta hotărâre intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

    Prezenta hotărâre transpune Directiva nr. 92/104/CEE privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 404/1992.

                           PRIM-MINISTRU

                      CALIN POPESCU-TARICEANU

                           Contrasemnează:

                           ───────────────

                          Ministrul muncii,

                  solidarităţii sociale şi familiei,

                           Gheorghe Barbu

                  Ministrul economiei şi comerţului,

                         Codrut Ioan Seres

                    Ministrul sănătăţii publice,

                     Gheorghe Eugen Nicolaescu

                 p. Ministrul integrării europene,

                        Adrian Ciocanea,

                        secretar de stat

    Bucureşti, 9 august 2006.

    Nr. 1.049

    ANEXA 1

                        CERINŢE MINIME COMUNE

    care se aplica industriei extractive de suprafata sau subteran, precum şi instalaţiilor auxiliare de la suprafata

    1. Supraveghere şi organizare

    1.1. Organizarea locurilor de munca

    1.1.1. Locurile de munca trebuie sa fie astfel organizate încât sa asigure o protecţie adecvată impotriva riscurilor.

    Ele trebuie menţinute în stare corespunzătoare, iar substantele ori depunerile periculoase trebuie indepartate sau ţinute sub supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

    1.1.2. Posturile de lucru trebuie proiectate şi realizate după principii ergonomice, ţinându-se seama de necesitatea lucrătorilor de a urmări derularea operaţiunilor de la postul lor de lucru.

    1.1.3. Lucrătorii izolati din posturile de lucru trebuie sa beneficieze de supraveghere adecvată sau de mijloace de telecomunicaţie.

    1.2. Persoana responsabilă

    La orice loc de munca ocupat de lucrători trebuie sa existe în permanenta o persoana responsabilă care sa aibă calităţile şi competenta acestei funcţii, desemnată de angajator.

    Angajatorul poate sa isi asume însuşi responsabilitatea pentru locul de munca la care se face referire în paragraful anterior, dacă are calităţile şi competenta cerute.

    1.3. Supravegherea

    Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor pe parcursul desfăşurării tuturor activităţilor, trebuie asigurata supravegherea prin persoane care au calităţile şi competenta cerute de aceasta funcţie, desemnate de către angajator sau în numele acestuia, actionand în interesul acestuia.

    Supraveghetorul trebuie sa efectueze vizite de control la posturile de munca ocupate cel puţin o data pe parcursul unui schimb, dacă documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru.

    Angajatorul poate sa isi asume personal responsabilitatea supravegherii la care se face referire în primul şi al doilea paragraf, dacă are calităţile şi competenta necesare.

    1.4. Lucrători competenţi

    La fiecare lot de munca ocupat de lucrători trebuie sa existe în permenenta un număr suficient de lucrători care sa aibă calităţile, experienta şi pregătirea necesare pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredinţate.

    1.5. Informare, instruire şi pregătire

    Lucrătorii trebuie sa beneficieze de informare, instruire şi pregătire sau de reciclare profesională necesare pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lor.

    Angajatorul trebuie sa se asigure ca lucrătorii primesc instrucţiuni pe înţelesul lor, astfel încât sa nu pună în pericol propria securitate şi sănătate sau pe a celorlalţi lucrători.

    1.6. Instrucţiuni scrise

    Pentru fiecare loc de munca trebuie elaborate instrucţiuni scrise, care sa cuprindă reguli ce trebuie respectate în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi al utilizării în siguranta a utilajelor.

    Aceste instrucţiuni trebuie sa includă informaţii cu privire la utilizarea echipamentelor de intervenţie, precum şi la măsurile ce trebuie luate la locul de munca sau în apropierea acestuia, în caz de urgenta.

    1.7. Metode sigure de lucru

    La fiecare loc de munca sau pentru fiecare activitate trebuie aplicate metode sigure de lucru.

    1.8. Permise de lucru

    Atunci când documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrărilor periculoase şi pentru executarea lucrărilor care în mod normal nu sunt periculoase, dar care, în interactiune cu alte activităţi, pot genera pericole grave.

    Permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de către persoana desemnată în acest scop şi trebuie sa specifice condiţiile ce trebuie îndeplinite şi măsurile ce trebuie luate înainte, în timpul lucrului şi după lucru.

    1.9. Revizuirea periodică a măsurilor de securitate şi de sănătate

    Angajatorul are obligaţia sa asigure revizuirea periodică a măsurilor referitoare la securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a securităţii şi sănătăţii.

    2. Utilaje şi instalaţii mecanice şi electrice

    2.1. Generalitati

    În momentul alegerii, instalării, punerii în funcţiune, exploatării şi întreţinerii utilajelor mecanice şi electrice trebuie sa se acorde atenţia cuvenită securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, luându-se în considerare prevederi din prezenta hotărâre, din Hotărârea Guvernului nr. 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piata a maşinilor industriale, precum şi ale legislaţiei naţionale care transpun Directiva 89/655/CEE.

    Dacă instalaţiile sunt amplasate într-o zona în care exista sau poate exista riscul de incendiu ori de explozie datorat aprinderii unor gaze, vapori sau lichide volatile, atunci ele trebuie sa corespundă utilizării într-o astfel de zona.

    Utilajele trebuie sa fie prevăzute, dacă este necesar, cu dispozitive de protecţie corespunzătoare şi sisteme de securitate în caz de avarie.

    2.2. Dispoziţii specifice

    Instalaţiile şi utilajele mecanice trebuie sa prezinte o rezistenta suficienta, fără defecte evidente şi sa corespundă scopului pentru care au fost realizate.

    Utilajele şi instalaţiile electrice trebuie sa fie de capacitatea şi puterea corespunzătoare scopului pentru care au fost realizate.

    Utilajele şi instalaţiile mecanice şi electrice trebuie sa fie instalate şi protejate astfel încât sa prevină pericolele.

    3. Întreţinere

    3.1. Întreţinere generală

    Verificarea sistematica, întreţinerea, precum şi testarea utilajelor şi instalaţiilor mecanice şi electrice se fac în baza unui program (grafic) de revizii şi reparaţii stabilit conform reglementărilor tehnice.

    Întreţinerea, verificarea şi testarea oricărei părţi a instalaţiei sau utilajului trebuie efectuate de către o persoana competenta.

    Procesele-verbale de verificare şi testare trebuie întocmite şi păstrate în mod corespunzător.

    3.2. Întreţinerea echipamentului de protecţie

    Echipamentul de protecţie trebuie sa fie adecvat, pregătit pentru utilizare şi în stare de funcţionare în orice moment.

    Întreţinerea trebuie efectuată ţinându-se seama de activităţile exercitate.

    4. Protecţia impotriva riscului de explozie, a atmosferelor nocive şi a riscului de incendiu

    4.1. Generalitati

    4.1.1. Trebuie luate măsuri pentru evaluarea prezentei substanţelor nocive şi/sau potenţial explozive în atmosfera şi pentru măsurarea concentratiei acestora.

    Atunci când documentul de securitate şi sănătate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de supraveghere care sa înregistreze şi sa masoare concentratiile de gaze, automat şi continuu, în punctele menţionate, dispozitive de alarma automate, sisteme de decuplare automată a instalaţiilor electrice şi sisteme de oprire automată a motoarelor cu ardere interna.

    Dacă sunt prevăzute măsurători automate, valorile determinate trebuie înregistrate şi păstrate asa cum este prevăzut în documentul de securitate şi sănătate.

    4.1.2. Se interzice fumatul în zonele care prezintă pericole specifice de incendiu sau explozie.

    Executarea unor lucrări cu flacara deschisă la locurile de munca care pot prezenta un risc de incendiu sau explozie este interzis, cu excepţia cazurilor când au fost luate măsurile de securitate corespunzătoare pentru prevenirea declansarii incendiilor sau exploziilor, precum şi a propagarii acestora.

    4.2. Protecţia impotriva riscului exploziilor

    4.2.1. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru combaterea formării şi acumularii atmosferelor explozive.

    4.2.2. În interiorul zonelor care prezintă risc de explozie trebuie luate toate măsurile necesare pentru a impiedica aprinderea atmosferei explozive.

    4.2.3. Pentru prevenirea exploziilor se stabileşte un plan detaliat cu privire la echipamentele de lucru şi măsurile necesare ce trebuie luate.

    4.3. Protecţia impotriva atmosferelor nocive

    4.3.1. Acolo unde se acumuleaza sau exista riscul sa se acumuleze în atmosfera substanţe nocive, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a se asigura:

    a) reţinerea lor la sursa; sau

    b) captarea la sursa ori eliminarea; sau

    c) diminuarea acumularilor acestor substanţe, astfel încât sa nu existe riscuri pentru lucrători.

    Sistemul trebuie sa fie capabil sa disperseze aceste substanţe nocive astfel încât sa nu prezinte niciun risc pentru lucrători.

    4.3.2. În zonele în care lucrătorii pot fi expusi atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, pe lângă echipamentele individuale de protecţie respiratorie, trebuie sa existe un număr suficient de aparate respiratorii şi echipamente de reanimare corespunzătoare.

    În asemenea cazuri, trebuie sa fie prezent la locul de munca un număr suficient de lucrători instruiti care sa folosească asemenea echipamente.

    Aparatele respiratorii şi echipamentele de reanimare trebuie sa fie depozitate şi întreţinute corespunzător.

    4.3.3. În cazul în care gazele toxice sunt sau pot aparea în atmosfera locului de munca, trebuie sa existe un plan de apărare care sa precizeze echipamentele disponibile şi măsurile preventive adoptate.

    4.4. Protecţia impotriva incendiilor

    4.4.1. Oriunde se proiectează, se construiesc, se doteaza, se dau în folosinta, se exploatează sau se întreţin locuri de munca, trebuie luate măsurile adecvate pentru prevenirea declansarii şi propagarii incendiilor care provin de la sursele identificate în documentul de securitate şi sănătate.

    Trebuie sa fie stabilite prevederi pentru stingerea rapida şi eficienta a oricărui incendiu.

    4.4.2. Locurile de munca trebuie sa fie dotate cu echipamente adecvate pentru stingerea incendiului şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendiu şi sisteme de alarma.

    4.4.3. Echipamentele neautomate de stingere a incendiului trebuie sa fie accesibile şi simplu de manipulat şi, dacă este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare.

    4.4.4. La locul de munca trebuie păstrat un plan de prevenire şi stingere a incendiilor care sa precizeze măsurile ce trebuie luate, în conformitate cu prevederile art. 4-14 din hotărâre, pentru prevenirea declansarii şi propagarii, detectarea şi stingerea incendiilor.

    4.4.5. Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie sa fie semnalizat în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE.

    Aceste panouri de semnalizare trebuie sa fie rezistente şi amplasate în puncte corespunzătoare.

    5. Explozivi şi dispozitive de amorsare

    Operaţiunile de depozitare, transport şi utilizare a explozivilor şi dispozitivelor de amorsare trebuie sa fie executate de către persoane competente, autorizate corespunzător.

    Aceste operaţiuni trebuie organizate şi efectuate astfel încât sa nu constituie niciun pericol pentru lucrători.

    6. Cai de circulaţie

    6.1. La locul de munca accesul trebuie sa se facă fără pericol şi, în caz de urgenta, evacuarea trebuie sa se efectueze rapid şi în condiţii de siguranta.

    6.2. Căile de circulaţie, inclusiv scarile, scarile fixe, cheiurile şi rampele de încărcare, trebuie sa fie calculate, dimensionate şi amplasate astfel încât pietonii sau vehiculele sa le poată utiliza uşor, în deplina securitate şi conform destinaţiei lor, iar lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor cai de circulaţie sa nu fie periclitati de niciun pericol.

    6.3. Căile utilizate pentru traficul pietonal şi/sau traficul de mărfuri trebuie sa fie dimensionate în concordanta cu numărul de utilizatori potenţiali şi cu tipul de întreprindere.

    Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanta de securitate corespunzătoare pentru pietoni.

    6.4. Între căile de circulaţie destinate vehiculelor şi porţi, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare şi scări trebuie sa existe o distanta de securitate.

    6.5. Traseul căilor de circulaţie şi acces pentru vehicule şi pentru pietoni trebuie sa fie semnalizat vizibil pentru a se asigura protecţia lucrătorilor.

    6.6. Atunci când vehiculele sau maşinile intra la locurile de munca, trebuie stabilite regulile de circulaţie necesare.

    7. Locuri de munca în aer liber

    7.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte amplasamente sau instalaţii în aer liber, care sunt ocupate ori utilizate de către lucrători în decursul activităţii lor, trebuie sa fie astfel organizate încât circulaţia pietonilor sau a vehiculelor sa se facă în condiţii de securitate.

    7.2. Locurile de munca în aer liber trebuie sa fie iluminate corespunzător prin lumina artificiala, atunci când lumina zilei este insuficienta.

    7.3. Atunci când lucrătorii isi desfăşoară activitatea la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie sa fie amenajate astfel încât lucrătorii:

    a) sa fie protejati contra condiţiilor atmosferice nefavorabile şi, dacă este necesar, contra caderii de obiecte;

    b) sa nu fie expusi la niveluri sonore nocive şi nici la influente exterioare nocive;

    c) sa poată părăsi rapid locul de munca şi sa li se poată acorda rapid ajutor în caz de pericol;

    d) sa nu alunece sau sa cada.

    8. Zone periculoase

    8.1. Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil.

    8.2. Atunci când locurile de munca cuprind zone periculoase în care, datorită naturii muncii, exista riscuri, inclusiv de cadere a lucrătorilor sau a obiectelor, locurile de munca trebuie prevăzute cu dispozitive care sa împiedice intrarea în zona a lucrătorilor fără atribuţii de serviciu.

    8.3. Trebuie luate măsuri corespunzătoare care sa protejeze lucrătorii care sunt autorizaţi sa între în zonele de pericol.

    9. Cai şi iesiri de urgenta

    9.1. În caz de pericol, lucrătorii trebuie sa poate evacua rapid şi în condiţii de securitate maxima toate locurile de munca.

    9.2. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie sa fie libere şi sa conducă în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zona de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur.

    9.3. Numărul, distribuţia şi dimensiunile căilor şi iesirilor de urgenta se fac în funcţie de folosirea, dotarea şi dimensiunile locurilor de munca, precum şi de numărul maxim de persoane prezente.

    9.4. Uşile de la ieşirile de urgenta trebuie sa se deschidă spre exterior.

    Uşile de la ieşirile de urgenta trebuie sa fie închise astfel încât sa poată fi deschise uşor şi repede de către persoanele care ar avea nevoie sa le utilizeze în caz de urgenta.

    9.5. Uşile de la ieşirile de urgenta nu trebuie incuiate cu lacat, broasca cu cheie sau alt sistem de zavorare.

    Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces către acestea trebuie sa fie libere, astfel încât sa poată fi utilizate în orice moment, fără piedici.

    9.6. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute şi cu iluminare de siguranta de intensitate corespunzătoare, în eventualitatea unei întreruperi a alimentarii cu energie electrica.

    9.7. Căile şi ieşirile de urgenta specifice trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE.

    10. Mijloace de evacuare şi salvare

    10.1. Lucrătorii trebuie sa fie instruiti cu privire la măsurile corespunzătoare ce trebuie luate în caz de urgenta.

    10.2. Echipamentele de salvare trebuie pregătite în vederea utilizării şi depozitate în spaţii corespunzătoare, uşor accesibile. Aceste spaţii trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE.

    11. Exercitii de securitate

    La toate locurile de munca ocupate în mod obişnuit de lucrători trebuie sa se efectueze periodic exercitii de securitate.

    Scopul principal al acestor exercitii este de a forma deprinderile şi de a verifica aptitudinile lucrătorilor desemnaţi sa utilizeze, sa manipuleze sau sa exploateze echipamentul de salvare în caz de pericol.

    De asemenea, lucrătorii trebuie sa exerseze asupra modului de folosire, manipulare sau exploatare corecta a acestor echipamente.

    12. Echipamente de prim ajutor

    12.1. Echipamente de prim ajutor trebuie sa se găsească în permanenta acolo unde condiţiile de munca impun acest lucru şi sa fie corespunzătoare, în funcţie de activitatea desfasurata.

    Aceste echipamente trebuie sa fie semnalizate corespunzător şi uşor accesibile.

    12.2. În funcţie de importanta locurilor de munca, a tipului de activitate care se desfăşoară şi de frecventa accidentelor presupuse a avea loc, trebuie sa fie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor.

    În aceste încăperi instrucţiunile de prim ajutor trebuie sa fie lizibile şi afişate la loc vizibil.

    12.3. Încăperile de prim ajutor trebuie dotate cu instalaţii şi echipamente de prim ajutor indispensabile şi uşor accesibile brancardierilor.

    Acestea trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale care transpun Directiva 92/58/CEE.

    12.4. Materialele de prim ajutor trebuie sa existe la locurile de munca unde condiţiile de munca impun acest lucru.

    Acestea trebuie sa fie semnalizate corespunzător şi sa fie uşor accesibile.

    12.5. Un număr suficient de lucrători trebuie sa fie instruiti cu privire la utilizarea echipamentelor şi materialelor de prim ajutor prevăzute.

    13. Iluminarea naturala şi artificiala

    13.1. Fiecare loc de munca trebuie sa dispună de o iluminare suficienta care sa asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

    13.2. Locurile de munca trebuie sa primească, pe cat posibil, lumina naturala suficienta şi, ţinându-se seama de condiţiile climaterice, sa fie prevăzute cu dispozitive de iluminare artificiala adecvată pentru a se asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

    13.3. Instalaţiile de iluminat din încăperile de lucru şi de pe căile de acces trebuie sa fie amplasate astfel încât tipul iluminarii sa nu prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.

    13.4. Locurile de munca în care lucrătorii sunt expusi în mod deosebit riscurilor în caz de întrerupere a iluminarii artificiale trebuie sa fie prevăzute cu iluminare de siguranta cu o intensitate suficienta.

    Dacă nu este posibil, lucrătorii trebuie sa fie dotati cu lampi individuale.

    14. Instalaţii sanitare

    14.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

    14.1.1. Lucrătorii trebuie sa aibă la dispoziţie vestiare corespunzătoare, dacă aceştia trebuie sa poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de decenta, nu li se poate cere sa se schimbe în alte încăperi.

    Vestiarele trebuie sa fie uşor accesibile, sa aibă o capacitate suficienta şi sa fie prevăzute cu scaune.

    14.1.2. Vestiarele trebuie sa fie de dimensiuni suficient de mari şi sa aibă dotările care sa permită fiecărui lucrator sa-şi ţină hainele incuiate în timpul lucrului.

    Dacă împrejurările o justifica (de exemplu, substanţe periculoase, umiditate, murdarie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie sa fie separate de cele pentru îmbrăcămintea personală.

    Trebuie sa existe dotările necesare pentru ca fiecare lucrator sa poată sa isi pună la uscat hainele de lucru.

    14.1.3. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbaţi şi pentru femei.

    14.1.4. Dacă nu sunt necesare vestiare, în conformitate cu prevederile pct. 14.1.1, atunci fiecare lucrator trebuie sa dispună de un loc pentru păstrarea imbracamintei.

    14.2. Duşuri şi chiuvete

    14.2.1. La dispoziţia lucrătorilor trebuie puse duşuri corespunzătoare în număr suficient, ţinându-se seama de tipul de activitate sau din ratiuni de igiena.

    Trebuie prevăzute sali de duşuri separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie sa se facă separat de către bărbaţi şi femei.

    14.2.2. Sălile de duşuri trebuie sa fie suficient de incapatoare încât sa permită fiecărui lucrator sa isi facă toaleta în condiţii de igiena corespunzătoare, fără sa fie deranjat.

    Dusurile trebuie sa dispună de apa rece şi calda.

    14.2.3. Dacă, în conformitate cu prevederile pct. 14.2.1 primul paragraf, nu sunt necesare duşuri, trebuie sa existe chiuvete corespunzătoare în număr suficient, cu apa rece şi calda, plasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.

    Dacă este necesar, din motive de decenta, vor fi prevăzute chiuvete separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea acestora trebuie sa se facă separat de către bărbaţi şi femei.

    14.3. Toalete şi chiuvete

    În apropierea posturilor de lucru lucrătorii trebuie sa dispună de camere de repaus, vestiare şi sali de duşuri sau chiuvete, precum şi de încăperi dotate cu un număr suficient de toalete şi chiuvete.

    Trebuie prevăzute toalete separate pentru femei şi bărbaţi sau utilizarea acestora trebuie sa se facă separat de către femei şi bărbaţi.

    În cazul industriei extractive în subteran, instalaţiile sanitare la care se referă prezentul punct pot fi amplasate la suprafata.

    15. Haldele de steril şi alte zone de descărcare a sterilului

    Depozitele de steril, haldele şi alte zone de depozitare a sterilului, precum şi bazinele de decantare trebuie sa fie proiectate, construite, exploatate şi întreţinute astfel încât sa se asigure stabilitatea lor, precum şi securitatea şi sănătatea lucrătorilor.

    16. Instalaţii auxiliare de suprafata (dispoziţii suplimentare speciale)

    16.1. Stabilitate şi soliditate

    Locurile de munca trebuie sa fie proiectate, construite, instalate, exploatate, supravegheate şi întreţinute de o asemenea maniera pentru a rezista forţelor exterioare la care ar putea fi supuse.

    Ele trebuie sa aibă o structura şi o rezistenta corespunzătoare destinaţiei lor.

    16.2. Pardoselile, pereţii, plafoanele şi acoperisurile încăperilor

    16.2.1. Pardoselile locurilor de munca trebuie sa fie lipsite de proeminente, de găuri sau de planuri înclinate periculoase; ele trebuie sa fie fixe, stabile şi nealunecoase.

    Locurile de munca în care sunt instalate posturi de lucru trebuie sa prezinte o izolatie termica suficienta, ţinându-se seama de tipul întreprinderii şi de efortul fizic al lucrătorilor.

    16.2.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie sa fie curatate şi renovate ori de câte ori este nevoie pentru a se obţine condiţii de igiena corespunzatoare.

    16.2.3. Pereţii transparenti sau translucizi, în special cei comple