Tuesday, 07 April, 2020

Turda, Ioan Ratiu, 54/3, Tel. 0264312565 , dacicusmedia@gmail.com, afaceriardelene@gmail.com

Moromeţii de Marin Preda

Scriitor realist modern, M.Preda este creatorul unui roman tulburator prin sensurile lui, prin universul artistic si personajul creat

Ca orice roman, el reprezintăo scriere amplă in proză, acţiunea desfăşurându-se pe mai multe planuri narative, care ajung să interfereze sau chiar să se suprapună, din nevoia de a surprinde viaţa în complexitatea ei, element definitoriu (esenţial) în orice paradigmă a romanescului. Personajele, cu o pondere diferită în structura epică, reprezintă caractere,individualizate prin variate modalităţi care surprind evoluţia lor sufletească, profilul moral al acestora prinzând contur pe parcursul intregii acţiuni.

O încercare de stabilire a tipologiei romanului  poate admite drept criteriu  curentul literar alecărui trăsături se reflectă în structura şi compoziţia romanului, în modul de construcţie a personajului sau la nivelul perspectivei narative.

Apărut chiar în ,, obsedantul deceniu’’, romanul lui M. Preda se înscrie in formula estetică a realismului ,, social şi psihologic’’ (Eugen Simion), o mare parte din evenimentele prezentate având ca punct de plecare realitatea satului Siliştea-Gumeşti, surprins în roman într-un moment de criză. Subiectul romanului respectă succesiunea clasică a momentelor subiectului, care cunosc însă o desfăşurare epică disproporţională, fapt datorat evoluţiei personajelor şi naturii conflictului. Acesta ia forme diferite, in funcţie de problematica prezentată: socială, etică, psihologică, familială sau politică. Perspectiva narativă este una obiectivă, accentul căzând pe verosimilitatea faptelor relatate, pe crearea unui flux epic de o sporită autenticitate, care să dea iluzia copleşitoare a vieţii.

Romanul în ansamblul său, reflectă întreaga concepţie estetică a prozatorului, în viziunea căruia orice operă trebuie să se structureze pe elemente cheie: adevăr, istorie şi realitate.

Textul literar trebuie să transmită un adevăr social si psihologic. Astfel, scriind, Marin Preda recuperează în plan fictiv o lume pierdută în existenţa sa reală. Romanul ,,Moromeţii’’ urmăreşte procesul destrămării simbolice a unei structuri, a familiei tradiţionale, a satului românesc tradiţional.

Încă din incipitul primului volum (apărut în 1955) se conturează problematica romanului-confruntarea individului cu istoria. Cu trei ani înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial

,, se pare că timpul era foarte răbdător cu oamenii; viaţa se scurgea aici fără conflicte mari’’. Este doar o iluzie, care se va risipi sub presiunea unor evenimente necruţătoare, viclene, căci istoria este cea care îl surprinde pe individ, îl ignoră, acesta descoperind cu uimire că i se face o mare nedreptate. Istoria îsi urmează cursul ei, timpul este o capcană, iar individul asistă neputincios la destrămarea iluziei sale. Aceasta este şi drama protagonistului, Ilie Moromete,  ,, nu o victimă fără glas, ci o conştiinţă’’ (Mihai Ungheanu). Prin destinul lui se reface destinul unei întregi structuri, a satului patriarhal, a unui mod tradiţional de existenţă, condamnat la destrămare, căci ,, Timpul nu mai avea răbdare...’’

Acestor sensuri le corespunde şi organizarea adecvată a materiei epice. Din punct de vedere compoziţional, se observă o modificare între cele două volume ale romanului. Astfel, în primul volum, naraţiunea curge lent; totul se desfăşoară parcă ritualic, nimic nu e spontan, iar impresia de ceremonial persistă. Prin tehnica narativă a decupajului, sunt prezentate cîteva scene din viaţa familiei lui Ilie Moromete, analiza fiind transferată treptat dinspre realitatea exterioară spre cea interioară, a mişcării sufleteşti a personajelor. Primul volum poate fi structurat in trei nuclee epice. Primul nucleu surprinde, ca desfăşurare temporară, intervalul de sâmbătă după-amiază până duminică noaptea, adică de la întoarcerea Moromeţilor de la câmp până la fuga Polinei Bălosu cu Birică. Al doilea episod epic prezintă conflictul dintre Ilie Moromete si fiii săi, iar ultimul nucleu e reprezentat de unul dintre cele mai importante momente din viaţa comunităţii rurale: secerişul, iar ultimul episod prezintă conflictul dintre Ilie Moromete şi fiii săi, care fug la Bucureşti.

În volumul al doilea, ritmul narativ este unul alert, discontinuu, sincopat, fragmentând discursul epic în secvenţe, cu o tendinţă de disperare a întregului ce pare să reflecteze haosul vieţii înseşi. Tehnica de compoziţie nu mai este cea a decupajului, ci aceea a rezumatului. Naraţiunea cunoaşte întoarceri în timp, eliminări de fapte, singurul moment cu o mai consistentă coerenţă epică fiind cel în care Niculae Moromete, devenit activist, participă la o campanie de seceriş în satul natal.

În primul volum, viziunea artistică a lui Marin Preda este una scenică, fapt ce creează un puternic sentiment al autenticităţii. Prima secvenţă care dezvăluie acest gust al reprezentării scenice este cina, o scenă antologică, ce aduce în prim-plan imaginea unei familii de tip patriarhal, care şi-a păstrat structura, nu însă şi mentalitatea. Adunaţi ,,în tindă’’, în jurul unei mese mici, ,,pe nişte scăunele cât palma’’, fiecare membru al familiei îşi are locul său, care reflectă poziţia şi rolul pe care îl joacă în această structură. Achim, Paraschiv şi Nilă, fiii cei mari ai lui Moromete, din prima căsătorie, stau aproape de uşă, gata oricând de plecare, semn al înstrăinării şi al răzvrătirii împotriva autorităţii paterne. Tita, Ilinca şi Niculae stau de cealaltă parte, aproape de Catrina, feriţi de privirea aspră a tatălui, căruia îi revine locul cel mai bun. ,, Moromete stătea deasupra tuturor’’, stăpânind

,, cu privirea pe fiecare’’. Atmosfera este tensionată, cei trei băieţi fiind învrăjbiţi împotriva mamei vitrege de către Guica, sora lui Moromete. Acestui conflict i se adaugă conflictul dintre Moromete şi Niculae, care nu este lăsat la şcoală, sau cel dintre băieţii şi surorile vitrege, cărora li se strângea zestrea pentru măritiş (prin munca lor ). Toate acestea se subordonează unui conflict ale cărui resorturi sunt mult mai adânci: conflictul dintre două mentalităţi diferite – cea tradiţională, ţărănească, reprezentată de Moromete, şi cea nouă, capitalistă, reprezentată de fiii săi. Cina dezvăluie o stare de criză latentă, Moromete ignorând mult timp noua realitate sufletească a membrilor familiei. El crede că păstrarea intactă a laturilor de pământ este singura garanţie a unităţii familiei şi a libertăţii individuale, a independenţei.

Treptat, naratorul insinuează că sub această aparentă linişte se întâmplă ceva, că libertatea lui Moromete este doar o iluzie. Drama eroului se declanşează odată cu tăierea salcâmului, moment simbolic care anunţă mişcarea sufletească din roman. Potrivit mărturisirilor lui M. Preda ,, doborârea salcâmului îmi apărea ca o poartă pe care dacă ştiam să o deschid intram într-un teritoriu în care trăia o lume miraculoasă’’. Este chiar lumea interioară a personajului, regăsită în imaginea arborelui. Acesta e privit ca ,,dublu vegetal’’ al lui Moromete, al cărui destin anticipează declinul lent, dar neiertător al eroului. Prin personificare, naratorul transferă identitatea personajului în trupul salcâmului, care ,, străjuia prin înălţimea şi coroana lui stufoasă toată partea aceea a satului’’. În lipsa copacului, „totul se făcuse mic. Grădina, caii, Moromete însuşi  arătau becisnici”. Este primul semn al declinului, nu doar al unei individualităţi, ci al unei lumi întregi.

Fiecare scenă complectează portretul lui Ilie Moromete, construit ca o replică la o întreagă literatură ,,cu ţărani’’ anterioară lui, superior prin fondul de reflexivitate, prin spiritul său contemplativ, prin inteligenţa pătrunzătoare sau ironia subtilă. „Ciudatul dar de a vedea lucrurile care lor le scăpau’’ se asociază cu obiceiul de ,, a se retrage pe undeva prin grădină sau prin spatele casei şi de a vorbi singur’’, fiindcă ,, n-are cu cine discuta, în sensul că nimeni nu merită să-i asculte gândurile’’.

Caracterul personajului se dezvăluie şi din scena întâlnirilor din poiana lui Iocan, care îi reafirmă autoritatea în relaţie cu întreaga comunitate, depăşind astfel spaţiul familial. Sufletul acestor adunări este Ilie Moromete, cel care-i fascinează pe toţi prin ascuţimea minţii, ironie, umor, sociabilitate. Lumea din jurul său este un spectacol continuu, pe care îl priveşte detaşat, cu o putere de înţelegere superioară. El crede că timpul „răbdător” poate fărâmiţa ameninţările mari în ameninţări mai mici, posibil de suportat. Această siguranţă, accentuată şi de cele două loturi de pământ pa care le are, îl fac pe Moromete să-l înfrunte cu subtilitate pe Tudor Bălosu, să glumească inteligent cu prietenii săi (Cocoşilă), să joace comedia amânării când Jupuitul cere plata datoriilor sau să lupte pentru micile lui bucurii – ceasurile de visare pe stănoaga podiştei, plăcerea vorbei, fumatul în tihnă a unei ţigări – şi mai ales, să trăiască sentimentul libertăţii şi independenţei spirituale.

Dar, ceva din primejdiile care se apropie tulbură spiritul lui Moromete şi monologurile sale se resimt. O pagină antologică îl surprinde pe Moromete retras pe piatra de hotar a lotului său de pământ, judecând cu asprime lumea şi timpul. „Se uneltise împotriva lui şi el nu ştiuse”, „trăise lăsându-şi liberă mintea sa să se desfete”, dar timpul a ascuns o capcană, iar lumea „trăind în orbire şi nepăsare îi sălbăticise copiii şi îi asmuţise împotriva lui.” De sentimentul vinovăţiei îi este frică, sentiment pe care îl trăieşte şi în momentul premierii lui Niculae sau în momentul înstrăinării unui lot de pământ. Concluzia la care ajunge este că „dacă totuşi greşise undeva, dacă crezuse cu prea multă seninătate în pacea şi armonia lumii”, nu seninătatea lui era de vină, ci lumea.

Treptat, Moromete se vede lipsit în confruntarea cu noile realităţi, nu doar de independenţa materială, ci şi de cea spitituală, pe care-şi clădise liniştea. Intră „într-o lungă stare depresivă”, după ce e nevoit să vândă o parte din pământ, „căci lupta pentru apărarea vechilor bucurii se sfârşea.” Retragerea în sine e o formă de autoanulare morală, concretizată în refuzul de a mai comunica cu lumea. Această criză îl înstrăinează de ipostaza sa anterioară, pe care o priveşte cu detaşare, dintr-o conştientizare superioară a dramei.

Volumul al II-lea, apărut în 1967, surprinde o imagine schimbată a personajului în relaţie cu o lume nouă. Satul de după război, intrat într-o nouă epocă, cea a comunismului, nu mai este un spaţiu al echilibrului şi statorniciei valorilor, ci un abis, „o groapă fără fund din care nu încetau să iasă atâţia necunoscuţi”. Figura bătrânului Moromete apare micşorată, lipsită de acea aură mitică din primul volum, deoarece „nu mai avea în spate o familie în care cuvintele şi gesturile lui să fie încărcate cu înţelesuri”. Încercarea de a-şi aduce fiii acasă atrage mânia Catrinei care îl părăseşte. Intră în dispute cu fiul său, Niculae, devenit „apostolul noii religii a binelui şu a răului”, comunismul. Conflictul este unul ideologic, care implică politicul.

Observaţia socială primează, iar spaţiul este unul deschis. Inteligenţa lui Moromete ironizează acum pe Bilă, Isosică, Mantaroşie, Adam Fântână, Noile „personalităţi” ale satului, între care se dă lupta pentru putere, a cărei victimă devine şi Niculae. Moromete nu se împacă cu gândul că „ţăranul trebuie să dispară”, că rostul lui în lume a fost greşit.

O scenă de o mare forţă artistică, în care bătrânul, udat de o ploaie de vară, sapă un şanţ, dialogând cu un personaj imaginar, sugerează drama sufletească a acestuia, prăpastia dintre el şi lume. Măreţia personajului se naşte din această îndârjire de a-şi apăra credinţa; drama lui Moromete se naşte din criza unei conştiinţe care nu se mai regăseşte, care îşi pune semne de întrebare asupra „schimbării veşnice a lumii, ignorate adesea.”

În ultimele capitole, Moromete dispare ca personaj, trăindu-şi ultimii ani din viaţă în tăcere şi însingurare. Mai are însă forţa de  a afirma, cu mândrie, chiar pe patul de moarte: „Domnule...eu totdeuna am dus o viaţă independentă”, cuvinte care sintetizează propria filosofie de viaţă.

Marin Preda analizează în romanul său procesul istoric al destrămării celei mai vechi clase sociale româneşti, a satului tradiţional. Acest moment de criză se reflectă în chiar planul conştiinţei sale. Destinul lui Moromete exprimă moartea unei lumi, acesta reprezentând „cel din urmă ţăran”.

Stilul este unul narativ, textul fiind dominat de verbe. Sub aspect stilistic, lipsesc figurile de stil, cuvintele fiind folosite cu sensul lor propriu. Foarte rar, ele primesc şi un sens figurat, dând textului un ecou liric, precum în construcţia „apa se scurgea la vale cântând”. În concepţia prozatorului, expresiile trebuie „să fie covârşite de conţinut”, singura lui preocupare este să fie exact.

Omniscienţa naratorială este limitată de prezenţa personajelor-reflector (Niculae, Ilie) sau a personajelor informatori (Ilinca, Parizianu). Modernitatea discursului narativ este dată şi de prezenţa unor accente dramatice, atât la nivelul conţinutului, cât şi a formei, unele scene fiind „dramatizate” prin „jocul” personajelor.

Principalele procedee artistice, viziunea scenică, dialogul, textul şi subtextul ironic, simţul comic şi cel tragic, dezvăluie calităţile narative ale prozei lui Marin Preda, care reuşeşte o perfectă sinteză între modernitatea analizei psihologice şi clasicitatea temei rurale

Tag-uri : morometii de marin preda, marine preda morometii, romanul morometii de marin preda, morometii de marin preda, marine preda morometii, romanul morometii de marin preda.

Alte articole din aceeasi categorie

Photo

Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi - nuvelă istorică

// // // // // // Considerată prima nuvelă istorică românească, opera lui Costache Negruzzi Alexandru Lăpuşneanul apare în anul 1840, în revista „Dacia literară”, încadrându-se perfect în programul romantic ...Citeste mai mult

Photo

În Dulcele Stil Clasic, N. Stănescu

Universul liric // // // // // // Poezia În dulcele stil clasic deschide volumul din 1970, volum ce aparţine celei de-a doua etape a creţiei poetului, în care adevărata rafinare ...Citeste mai mult

Photo

Moara cu Noroc de I. Slavici - caracterizarea lui Ghiţă

// // // // // // „Nuvelă solidă cu subiect de roman” (G. Călinescu), opera lui I. Slavici urmăreşte cu minuţiozitate zbuciumul sufletesc al unor personaje complexe, puternic individualizate prin ...Citeste mai mult

Photo

Maitreyi de M. Eliade - Scenariul arhetipal al erosului si evoluţia cuplului

Incipitul romanului îl surprinde pe protagonist în încercarea de a-şi aminti ziua în care a întâlnit-o pe Maitreyi, neliniştit de faptul că nu poate retrăi aievea mirarea, nesiguranţa şi turburarea ...Citeste mai mult

Photo

Ion de L. Rebreanu - roman realist-interbelic

Într-o epocă ce denunţa criza romanului românesc, opera romancierului L. Rebreanu reprezintă prima contribuţie fundamentală la crearea romanului românesc modern. // // // // v            Apărut în 1920, romanul Ion este ...Citeste mai mult

Photo

Ion de L. Rebreanu, Caracterizare personaj principal

// // // // // // Liviu Rebreanu creează în opera sa Ion o galerie bogată de personaje, dominantă fiind imaginea lui Ion, „simbolul individual al ţăranului român, setos până ...Citeste mai mult

Photo

Riga Crypto și Laponia Enigel, I. Barbu

Univers liric Poemul se integrează în ciclul Uvedenrode din volumul Joc secund  şi se încadrează în cea de-a doua etapă a creaţiei lui Barbu- „baladesc şi de evocare balcanică”. Sub aspect compoziţional, ...Citeste mai mult

Photo

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, de Lucian Blaga -artă poetică

Specificul universului poetic blagian Deschizând volumul de debut al lui L. Blaga – Poemele luminii- , poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este una dintre cele mai cunoscute ...Citeste mai mult

Photo

Baltagul de M. Sadoveanu

Opera sadoveniană reprezintă epopeea noastră naţională, o mărturisire artistică a unui mod de a gândi şi de a simţi. Venind din folclor, din Neculce şi Creangă, Sadoveanu este un scriitor ...Citeste mai mult

Photo

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, Caracterizare personaj principal

Personajul principal din romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Ştefan Gheorghidiu, sublocotenent într-un regiment de infanterie, trimis pentru fortificarea văii Prahovei, este concentrat de curând, ceea ce ...Citeste mai mult

Photo

Povestea lui Harap-Alb, Ion Creangă - basmul cult

Opera lui Ion Creangă s-a statornicit în literatură ca unul dintre cele mai rezistente momente ale prozei artistice româneşti durabile, tocmai pentru că a reuşit să prindă în ea sensul ...Citeste mai mult

Photo

Ion de L. Rebreanu, Caracterizare Ana

// // // // // // Tipologic, Ana întruchipează destinul femeii din  mediul rural, adânc stratificat şi stăpânit de o mentalitate pe măsură, ea reprezentând  „două braţe de lucru, o ...Citeste mai mult

Photo

ALEXANDRU LAPUSNEANUL, de Costache Negruzzi

ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL, de Costache Negruzzi - caracterizarea personajului principal-                   Considerată prima nuvelă istorică românească, opera lui Costache Negruzzi evocă, într-un spaţiu concentrat, momente din cea de-a doua domnie a lui Alexandru ...Citeste mai mult

Photo

Cantareata cheala de Eugene Ionesco -rezumat

                                                              ...Citeste mai mult

Photo

Caprioara din vis de Vasile Voiculescu-rezumat

                                                    Un bătrân sculptor animalier mărturiseşte tovarăşilor ...Citeste mai mult

Photo

In mijlocul lupilor de Vasile Voiculescu-rezumat

                                                      // // // // // ...Citeste mai mult

Photo

Lostrita de Vasile Voiculescu - rezumat

                                                       // // // // ...Citeste mai mult

Photo

George Calinescu -Enigma Otiliei- rezumat

                                                       G. CĂLINESCU     ...Citeste mai mult

Photo

La tiganci de Mircea Eliade - rezumat

// // // // // //                                                 ...Citeste mai mult

Photo

Maitreyi de Mircea Eliade - rezumat

// // // // // //                                                 ...Citeste mai mult

Photo

Fratii Jderi de Mihail Sadoveanu - rezumat

// // // // // //                                                 ...Citeste mai mult

Photo

Creanga de aur de Mihail Sadoveanu-rezumat

 I // // // // // // E vorba de părinţii noştri de demult, iar stăruinţa bătrânului mag de odinioară e departe de a fi o simplă iluzie  August 1926. Într‑o tabără ...Citeste mai mult

Photo

Baltagul de Mihail Sadoveanu - rezumat

// // // // // // Stăpâne, stăpâne, Mai chiamă ş‑un câne… I Romanul începe cu o legendă: îndată după facerea lumii, Dumnezeu „a pus rânduială” diferitelor neamuri: ţiganilor „să cânte cu cetera”, ...Citeste mai mult

Photo

Zodia cancerului sau vremea Ducai - Vodă de Mihail Sadoveanu - rezumat

I  În care se vede cum intră în Moldova un călător dintr‑o ţară depărtată şi cum Ilie Turculeţ nu‑i  numai căpitan de steag, ci şi cititor în stele   // // // // // ...Citeste mai mult

Photo

Fantana dintre plopi de Mihai Sadoveanu - rezumat

                                                // // // // // // Naratorul ...Citeste mai mult

Photo

Mesterul Manole de Lucian Blaga - rezumat

// // // // // //  ACTUL ÎNTÂI  Scena reprezintă „Cămara de lucru a lui Manole. Multe, foarte multe lumânări aprinse – pe masă, pe blidar, în fereastră. Pe masă e ...Citeste mai mult

Photo

Concert din muzica de Bach de Hortensia-Papadat-Bengescu - rezumat

Acest roman s‑a citit pe măsură ce a fost scris şi a fost lucrat pe măsură ce s‑a citit în şedinţele literare ale cenaclului „Sburătorul” din anul 1925. I Doctorul Rim – profesor universitar ...Citeste mai mult

Photo

Craii de Curtea -Veche de Mateiu Caragiale - rezumat

                                               „Que voulez‑vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, ...Citeste mai mult

Photo

Padurea spanzuratilor de Liviu Rebreanu - rezumat

// // // // // //                                                 ...Citeste mai mult

Photo

Ion de Liviu Rebreanu - rezumat

// // // //                                                    GLASUL PĂMÂNTULUI  Capitolul ...Citeste mai mult

Photo

Patul lui Procust de Camil Petrescu - rezumat

   I Romanul începe cu o scrisoare a doamnei T. unul dintre personaje, adresată naratorului; acestei scrisori naratorul îi ataşează o notă de subsol, a sa, ce precizează că doamna T. „Ca ...Citeste mai mult

Photo

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu - rezumat

// // // // // // La Piatra Craiului, în munte Naratorul, Ştefan Gheorghidiu, arată în amintirile sale scrise că „în primăvara anului 1916, ca sublocotenent proaspăt, întâia dată concentrat”, luase ...Citeste mai mult

Photo

Suflete tari de Camil Petrescu - rezumat

  ACTUL I // // // // // // Suntem „Către sfârşitul după‑amiezii, prin toamna lui 1913, în casa lui Matei Boiu‑Dorcani”, unde „E o atmosferă bătrânească, dar în acelaşi timp de ...Citeste mai mult

Photo

Jocul ielelor de Camil Petrescu - rezumat

 ACTUL I  Tabloul I   // // // // // // Scena înfăţişează direcţiunea ziarului Dreptatea sociala, de lângă parcul Oteteleşeanu, din Bucureşti, având ca elemente distinctive o panoplie de scrimă şi portretul ...Citeste mai mult

Photo

Apus de soare de Barbu Stefanescu Delavrancea-rezumat

ACTUL I Scena I Decorul reprezintă „o aripă a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de fer, sfârşindu‑se cu o terasă pusă pe tălpi de peatră”. Se vede „ograda domnească, cu ...Citeste mai mult

Photo

Mara de Ioan Slavici - rezumat

// // // // // //  Capitolul I Sărăcuţii mamei  Mara este, arată naratorul, o văduvă cu doi copii mici, din Radna, lângă Lipova; fostul ei soţ, Bârzovanu, „era, când a fost, ...Citeste mai mult

Photo

Pădureanca de Ioan Slavici- rezumat

I Este vreme de holeră, în câmpia bănăţeană, stăpânirea interzisese deplasarea oamenilor între localităţi, instituind măsuri de carantină, dar Busuioc, „bogătoiul” din Curtici, nu vrea să audă de acestea, trimiţându‑şi fiul, ...Citeste mai mult

Photo

Moara cu noroc-de-Ioan Slavici-rezumat

I  Soacra lui Ghiţă îşi spune părerea în legătură cu intenţia ginerelui ei de a lua în arendă cârciuma numită Mora cu noroc, de lângă Ineu, adresându‑se ginerelui şi fiicei, Ana: ...Citeste mai mult

Photo

În vreme de război de Ion Luca Caragiale -rezumat

// // // // // //  I  Autorul arată că tâlharii „foarte‑ndrăzneţi şi foarte cruzi”, care „băgaseră spaima în trei hotare” au fost prinşi. Aceştia „începuseră cu hoţie de cai; apoi, ...Citeste mai mult

Photo

O scrisoare pierdută de Ion Luca Cargiale -rezumat

   Acţiunea se petrece „În capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre”, precizează indicaţia de regie a piesei.  ACTUL I  Decorul reprezintă „O anticameră bine mobilată. Uşă în fund cu două ferestre ...Citeste mai mult

Photo

O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale-rezumat

ACTUL I  Scena reprezintă „O odaie de mahala.” cu „Mobile de lemn şi paie.” şi „în fund, rezemată de fereastră, o puşcă de gardist [membru al gărzii civice] cu spanga [baioneta] ...Citeste mai mult

Photo

Amintiri din copilarie de Ion Creanga - rezumat

I  Naratorul începe prin a evoca satul copilăriei sale, aşa cum era în timpul când el începuse a se „ridica băieţaş la casa părinţilor” săi: „Ş‑apoi Humuleştii, şi pe vremea aceea, ...Citeste mai mult

Photo

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga-rezumat

// // // // // //   Verde‑Împărat trimite fratelui său, Craiul, care „era odată într‑o ţară”, o scrisoare pentru a‑i cere să‑i dea pe unul dintre cei trei fii ai ...Citeste mai mult

Photo

Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creanga - rezumat

„Moş Nichifor Coţcariul [îşi începe povestitorul relatarea, probabil după informaţii primite de la tatăl său şi transmise acestuia de la „bătrânii, care auziseră din gura lui moş Nichifor”] nu‑i o ...Citeste mai mult

Photo

Cezara de Mihai Eminescu-rezumat

I Ieronim este „frate laic” într‑o veche mănăstire italiană, unde ocupă „o chilie pe pereţii căreia erau aruncate cu creionul fel de fel de schiţe ciudate – ici un sfânt, colo ...Citeste mai mult

Photo

Făt Frumos din lacrimă de Mihai Eminescu-rezumat

Acţiunea basmului se petrece „pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului”. ...Citeste mai mult

Photo

Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu -rezumat

  // // // // // // Vorbind în sine, Dionis constată că felul în care percepe lumea depinde de organele de simţ („dacă închid un ochi văd mâna mea mai ...Citeste mai mult

Photo

Despot Vodă de Vasile Alecsandri-rezumat

Legendă istorică în versuri 5 acturi şi 2 tablouri ACTUL I Tabloul I Decorul reprezintă „Culmea Carpaţilor ce desparte Bucovina de Transilvania”. Scena 1  Doi plăieşi, Jumătate şi Limbă‑Dulce, paznici ai graniţei, se află la hotar, ...Citeste mai mult

Photo

Chirița în Provinție de Vasile Alecsandri-rezumat

// // // // // // Comedie cu cântice, în 2 acte ACTUL I Decorul reprezintă „o ogradă de curte boierească la ţară.”, având în stânga locuinţa personajului principal, Chiriţa Bârzoi, în ...Citeste mai mult

Photo

Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi -rezumat

// // // // // // I „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...”  Alexandru Lăpuşneanul revine în ţară, „întovărăşit de şepte mii spahii şi de vro trei mii oaste de ...Citeste mai mult

Photo

Miron Costin

MIRON COSTIN (1633-1691) cronicar de seama si inalt dregator, poet si om de arme, filozof si diplomnat, fire plecata spre studii si prelungi lecture a fost unul dintre cei mai importanti ...Citeste mai mult

Photo

Ion Neculce, Viata lui Ion Neculce, Scrierile lui Ion Neculce

ION NECULCE (1672-1745)Cronicar moldovean, un nume rasunator in literatura romana, s-a nascut in Prigoreni, langa Targul Frumos.Ion Neculce a fost numit in 1691 in slujba de postelnic, apoi in cea ...Citeste mai mult

Photo

Noaptea, Pastel Vasile Alecsandri, demonstratie ca poezia este pastel

  Vasile Alecsandri Pastelul este o specie a genului liric, poezie descriptive care prezinta un aspect al naturii, cu univers vegetal sau fantastic, un moment calendaristic, prin intermediul caruia se exprima sentimentele ...Citeste mai mult

Photo

Caracterizare personaj principal al operei literare Miorita

// // // // // //   Caracterizarea personajului principal al operei “Miorita”  Personajul orincipal al baladei populare “Miorita” este ciobanul moldovean. El apare in toate momentele subiectului fiind caracterizat direct si ...Citeste mai mult

Photo

O scrisoare pierdută, I.L. Caragiale Caracterizarea personajelor

// // // // // //   Caracterizarea personajelor la “O scrisoare pierduta” Ioan Luca Caragiale Ca dramaturg, I.L. Caragiale nu se remarcanuma prin arta compozitiei, a structurii conflictelor, ci si prin talentul ...Citeste mai mult

Photo

Baltagul, de Mihail Sadoveanu, Caracterizarea personajelor

Caracterizarea personajelor “Baltagul”Mihail Sadoveanu Romanul “Baltagul” ramane o scriere remarcabila si prin personajele sale.Exista personaje principale, secundare si episodice. // // // // // // Vitoaria Lipan devine un tip reprezentativ dar care ...Citeste mai mult

Photo

Referat Baltagul, de Mihail Sadoveanu

“Baltagul” Mihail Sadoveanu Romanul este o specie a genului epic, in proza cu o actiune mai complicata si de mai mare intindere, decat celelalte specii epice in proza desfasurata, de regula, pe ...Citeste mai mult

Photo

Amurg de toamnă, de Lucian Blaga

Amurg de toamna De L.Blaga Date despre autor si opera:-Lucian Blaga,o presonalitate marcanta a culturii romanesti,a fost filozof,poet,prozator,dramaturg,si traducator.-ca poet propune alte modalitatii de explorare a universului,a lumi inconjuratoare.-poezia “Amurg de toamna”face ...Citeste mai mult

Photo

Mihai Eminescu,poet national al romanilor

Biografie Mihai Eminescu 1850 Mihai Eminescu se naste la Ipotesti pe data de 15 ianuarie ca si al saptelea copil al familiei Eminescu. 1858 Intre 1858 si 1860 Eminescu urmeaza scoala ...Citeste mai mult