Turda este una din cele sase localitati urbane a orasului Cluj si al doilea municipiu ca marime , dupa resedinta de judet , din punct de vedere al numarului populatiei , care reprezinta 8,3% din populatia totala a judetului si 14,55 din populatia urbana a acestuia .
Ca suprafata, teritoriul administrativ al municipiului Turda reprezinta 1,37% din teritoriul judetean . Este amplasat în partea de sud a judetului , în culoarul depresionar al Ariesului inferior .Teritoriul sau administrativ se învecineaza cu teritoriul orasului Câmpia Turzii la sud est si cu teritoriile comunelor Calarasi , Mihai Viteazu , Sandulesti , Tureni ,Ploscos si Viisoara.
Turda s-a dezvoltat în lunca fertila a Ariesului , în subsolul unde exista o importanta resursa naturala –sarea – de prezenta careia se leaga aparitia si continuitatea asezarii . Primele urme de asezari omenesti descoperite sunt din epoca bronzului. Dovezi materiale identificate atesta faptul ca sarea din vecinatatea asezarii era exploatata de daci cunoscuti si sub numele de agatirsi , în timpul carora localitatea se numea POTAISSA . Dupa cucerirea unei parti din Dacia de catre romani (105-106 e.n. ) ,viata asezarii a continuat sub acelasi nume .
Initial Potaissa era o localitate modesta , un simplu vicus . Intrucât acest sat era asezat pe principalul drum care traversa Dacia de la sud la nord , legand centrele ei administrative si militare, Sarmizegetuza si Apulum cu Porolissum si în aproprierea unor ocne de sare , localitatea s-a dezvoltat rapid , populatia a crescut , de asemenea , varietatea ocupatiilor .
Primul document din evul mediu care atesta existenta localitatii Turda , dateaza din anul 1075 , legat de exploatarea sarii , ceea ce a permis obtinerea unor privilegii si a determinat transformarea asezarii într-un important centru comercial . Localitatea Turda a suferit mult de pe urma invaziei tatarilor (1241 , 1285 ) dar s-a refacut repede dupa extinderea exploatarilor de sare .
În a doua jumatate a secolului XIII –lea în Turda au fost adusi colonisti sasi “oaspeti “ în documente , pentru a lucra la exploatarea salinelor .
Exploatarea zacamântului de sare începe în perioada ocupatiei romane în Dacia . Primele exploatari erau de suprafata . Se presupune ca Lacul Roman , actualul strand din Baile Sarate , ar putea fi o locatie de exploatare de suprafata . Urmele unor exploatari romane în subteran au fost întâlnite în Valea Sarata . Primul document care , indirect , certifica existenta ocnelor de la Turda , dateaza din 1075 , este emis de cancelaria maghiara si mentioneaza vama ocnelor de sare de “la cetatea ce se cheama Turda … în locul ce se cheama ungureste Aranyas iar în latineste aureus . Prima referire la “ocna de sare de la Turda ‘ dateaza din anul 1271 , aceasta fiind daruita capitolului din Transilvania . Exploatarea sarii din aceasta zona s-a facut în permanent , cu perioadele de crestere sau scadere a ritmului de dezvoltare , pâna la începutul secolului XX Lucrarile pe amplasamentul actualei saline au început în anul 1690 , respectiv la puturile minei “Terezia “ si , la scurt timp , ale minei “Sf. Anton ‘ , continuând , de-a lungul urmatoarelor secole , cu minele Rudolf si Ghizela precum si cu galeria de transport Frantz Iosif , pentru evacuarea sarii extrase .
Zacam?ntul de sare de la Turda apartine aliniamentului diapir de vest , care se dezvolta începând din Maramures , în nord , pâna în zona Sibiului, la sud. Aceluiasi aliniament diapir îi apartin si zacamintele Ocna Dej ,Sic , Cojocna , Valea Florilor si Ocna Mures . Situat în partea de N-E a orasului , zacamântul se întinde pe o suprafata de aproximativ 45 km² , iar grosimea medie a sarii se situeaza în jurul valorii de 250 m .In zona axiala a cutei diapire grosimea sarii depaseste frecvent 1200 m . Sarea de la Turda este o roca monominerala ,compusa din halit (NaCl) ,mineral al carui proportie depaseste 99 % .Elementele insolubile formate în principal din CaSO 4 , nu depasesc 0,7 % .Rezerva geologica estimata este de 38.750 milioane tone . Formatiunile terigene situate în acoperisul sarii , au grosimi cuprinse între 0,m5 si 20-25 cm .
Aparitia sarii la suprafata , ca urmare a erodarii de catre Valea Florilor si Valea Sarata a rocilor sterile situate în acoperisul zacamantului , a facut ca prezenta ei sa fie cunoscuta din cele mai vechi timpuri .
Exploatarea sistematica a zacamântului , la început prin lucrari miniere de suprafata iar mai târziu în subteran , începe în perioada ocupatiei romane în Dacia , având un rol economic fundamental în dezvoltarea localitatii Potaissa . Primele localizari romane pot fi localizate în microdepresiunea Baile Sarate . Exploatarile romane la zi , aveau forma dreptunghiulara , în cariera cu trepte rasturnate . Sarea extrasa era transportata pe plane înclinate dispuse la unul din capetele carierei .La ad?ncimea de 12 – 15 m locatia era abandonata , datorita acumularii apei în baza carierei si a dificultatii evacuarii sarii extrasa din masiv . Se presupune ca actualul strand -Lacul Roman - ar putea fi o locatie de exploatare de tipul descris anterior .
In primul document cunoscut p?na în prezent cu referire la Transilvania , emis de cancelaria maghiara în anul 1075 este mentionata vama ocnelor de sare “ la cetatea ce se cheama Turda …”
Documentul citat nu mentioneaza existenta la Turda a unor exploatari propriu zise , dar înfiintarea unei vami ai sarii “… pe drumul Ariesului si al Muresului …” ar putea fi un argument în favoarea existentei unor exploatari de sare în functiune . Turda , ca cetate regala , ar fi putut avea rolul de a apara salinele din apropiere . In cursul secolului al XIII –lea este pomenita documentar Ocna de la Turda.Astfel la 1 mai 1271 se daruia capitalului din Transilvania “ ocna de sare de la Turda “
In anul 1690 , sunt începute primele lucrari miniere de deschidere pe amplasamentul salinei actuale , materializate prin puturile din cupola camerei de mina “ Sf. Terezia “. La putin timp este deschisa si mina “ Sf .Antoniu .”