Fara indoiala, Cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost cel mai
mare razboi din istorie, la el luand parte in total 61 de tari,
cu polulatia de 1.7 miliarde de locuitori reprezentand trei sferturi
din populatia Terrei, dar si cel mai sangeros, fiind estimat un
numar de 55 de milioane de victime dintre care 30 de milioane
de civili, aici neincluzand milioanele de evrei ucisi in urma
Holocaustului. Finantarea intregului razboi a atins suma de 1
trilion de dolari americani, dintre care numai Statele Unite cheltuind
estimativ 341 miliarde.
Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, la 11 noiembrie 1918,
trei natiuni si-au manifestat nemultumira fata de urmarile conflagratiei:Germania,
considerata raspunzatoare pentru intregul razboi in urma Tratatului
de la Versailles, Italia si Japonia. Datorita parerii unanime
a cetatenilor germani drept careia conditiile impuse Germaniei
prin tratatul mai sus mentionat erau prea dure, dar si datorita
problemelor economice cauzate de criza mondiala, in prim-planul
scenei politice a aparut Adolf Hitler, conducatorul Partidului
National-Socialist al Muncitorilor Germani, iar pe 30 ianuarie
1933 formeaza un guvern, Hitler fiind numit cancelar. Dupa un
an, la 2 august 1934, el devine conducatorul statului(Fuhrer).
In lucrarea „Mein Kampf”, dar si in numeroase discursuri,
Hitler sustinea politica de „Lebensraum”(spatiu vital).
Adept al teoriei Drang nach Osten (Extinderea spre Est) , era
in special interesat de URSS ,cu precadere de Ucraina ,unde intentiona
sa creeze coloni germane, avand ca exemplu de baza hegemonia Marii
Britanii asupra Indiei.
In acest timp, in Italia, incepand din 1922, Benito Mussolini
instaurase un regim dictatorial ce avea la baza ideologia fascista.
Japonia nu a adoptat fascismul , dar pozitia avantajoasa a fortelor
armate din cadrul guvernului a facut posibila impunerea unui tip
asemanator de totalitarism.Din punct de vedere militar japonezii
erau cu mult in fata germanilor.Ei au folosit minora confruntare
din 1931 cu trupele chineze langa Mukden ca un pretext pentru
a cuceri toata Manciuria ,unde au proclamat statul Manciuko in
1932.Intre anii 1937-1938 japonezii au ocupat principalele porturi
chinezesti.
Tratatele dintre Germania , Italia si Japonia din perioada 1936-1937
au dus la crearea Axei Roma-Tokyo-Berlin .In septembrie 1940 se
semna la Berlin Pactul Tripartit care reglementa "spatiul
vital" al statelor semnatare : Germania, Italia, Japonia.
Dupa Marea Unire de la 1 decembrie 1918, Romania a devenit una
dintre marile tari ale Europei, avand o suprafata totala de 295.049
kmp, fiind a noua tara ca suprafata a continentului si avand aproximativ
18 milioane de locuitori.
In perioada interbelica, Romania a fost o tara mediu dezvoltata,
ramura de baza a economiei ramanand agricultura, insa industria
era in ascensiune.Intre 1934-1938, dupa criza mondiala, economia
tarii se afla intr-o ascensiune accelerata, datorata in special
politicii protectioniste si a implicarii statului in economie.
In plan politic, inca din 1918 s-a introdus votul universal pentru
toti cetatenii de peste 21 de ani. Prin Constitutia din 1923,
Romania devine o monarhie constitutionala, prerogativele regelui
Ferdinand fiind diminuate.
Monarhia romana trece insa printr-o criza in deceniul trei datorita
renuntarii la tron a lui Carol al II-lea in anul 1925. Astfel,
este desemnat succesor fiul sau Mihai care, minor fiind a necesitat
constituirea unei regente care sa conduca pâna la majoratul
sau. Regenta si-a intrat în atributiuni în anul 1927,
când, regele Ferdinand moare. În 8 iunie 1930, principele
Carol revine în tara si, cu acordul Guvernului devine rege
al României. Carol al II-lea (1930-40) si-a manifestat dorinta
de a instaura un regim personal, de autoritate, toate actiunile,
masurile sale din acesta perioada, în urma instaurarii dictaturii
personale erau subordonate acestui scop.
In perioada interbelica, sistemul pluripartidist din Romania a
permis asscensiunea partidelor politice, cele mai importante fiind
: Partidul National Liberal si Partidul National Taranist.
Insa, s-au manifestat si partidele extremiste. Extrema stânga
a fost reprezentata de PCR, constituit la 8 mai 1921 având
ca ideologie marxismul. Datorita ideilor promovate, aceea a autodeterminarii
nationale, în 1924 a fost scos în afara legii, urmând
sa lucreze în ilegalitate pâna în 1944.
Bazele extremei drepte în România au fost puse de
Liga Apararii National Crestine, organizatie înfiintata
în 1923 de profesorul A.C. Cuza. Aceasta organizatie era
ani-democratica, anti-semita, promovând idei nationaliste.
În 1927 din LANC s-a desprins o grupare condusa de Corneliu
Zelea Codreanu intitulata Legiunea Arhanghelului Mihail. În
1930 LAM îsi ia numele de Garda de Fier si, datorita politicii,
ideilor si mai ales a asasinarii în 1933 a prim-ministrului
I.Gh. Duca Garda de Fier este declarata ilegala. În 1935
Garda de Fier se legitimeaza politic prin partidul " Totul
pentru tara ".
Odata cu anexarea Austriei (ANSCHLUSSUL) in martie 1938 Hitler
a inceput punerea in aplicare a planului sau de expansiune. Mussolini
il sprijinea iar englezii si francezii ,in urma reinarmarii Germaniei
, au acceptat teza lui Hitler cum ca problema statutului Austriei
era o problema interna a Germaniei. In septembrie 1938 Hitler
a amenintat cu anexarea ,prin confruntari armate, granita de vest
a Ceoslovaciei si a celor 3.5 milioane de oameni de etnie germana.
Prim Ministrul Englez Neville Chamberlain a initiat tratative
care au culminat la sfarsitul luni cu incheierea acordului de
la Munchen, prin care cehii , la insistentele englezilor si francezilor
, au cedat regiunea Sudeta in schimbul promisiuni lui Hitler de
a nu mai ocupa si alte teritorii .In mai putin de sase luni,in
Martie 1939,Hitler a ocupat si ce a mai ramas din Ceoslovacia
. Alarmati de acest nou val de agresiuni si de amenintarile aduse
Poloniei , englezii au depus juramant sa ajute tara in cazul in
care Germania ii ameninta independenta. Franta avea deja un tratat
de aparare mutuala contra adversarilor.Uniunea Sovietica a fost
convocata in cadrul forumului Ligi Natiunilor. Iosif Visarionovici
Stalin ,dictatorul sovietic, a oferit sprijin militar Ceoslovaciei
in timpul crizei din 1938 , dar a fost ignorat de toti participanti
de la Pactul de la Munchen.Acum cand razboiul risca sa ibuzneasca
,ambele parti au incercat sa-l atraga de partea lor ,dar Hitler
i-a facut cea mai atractiva oferta. Daca aliata cu Franta si Anglia
,USSR ar fi fost nevoita sa lupte ,Germania ii cerea doar neutralitatea.
Pe data de 23 august 1939 ,a fost semnat pactul de neagresiune
sovieto-german cunoscut sub numele de Molotov-Ribentrop.In secret
Hitler si Stalin au convenit ca sovietici sa anexeze Letonia,Lituania,Basarabia
si o parte a Poloniei,nazisti urmand sa-si recapete teritoriul
polonez pe care-l doreau.Acest accord a inlaturat si ultimul obstacol
in calea atacarii Poloniei de Hitler.
În fata acestei situatii, Consiliul de Coroana a decis,
la 6 septembrie 1939, proclamarea neutralitatii României.
În acelasi timp, guvernul de la Bucuresti a încercat
sa securizeze frontierele si sa evite confruntarea militara prin
activarea “Blocului Balcanic al Neutrilor”, a Acordului
Balcanic din 1934 si prin încercarea de a încheia,
prin intermediul Turciei, un pact de neagresiune cu Sovietele.
In orele diminetii din 1 septembrie, 1939, fortele armate germane
invadau Polonia. Pretextul razboiului l-a constituit atacul executat
de catre un grup de SS-isti si câtiva detinuti de drept
comun îmbracati în haine militare (uniforme) poloneze,
asupra postului de radio Gleiwitz – din apropierea frontierei
polono-germane. Pe 3 septembrie Anglia si Franta îl surprind
pe Hitler declarând razboi Germaniei, fara însa sa
acorde ajutor efectiv Poloniei.
Ofensiva a durat pana la 6 octombrie cand ultima rezistenta poloneza
s-a predat la Kock.
Înainte de 20 septembrie 1939 au aparut la Bucuresti primele
automobile cu refugiati polonezi; o parte a acestor refugiati
a fost gazduita în capitala; pentru ceilalti, ca si pentru
ostasii care scapasera de încercuire si se retrasesera pe
teritoriul nostru, s-a amenajat un asa-zis lagar în Dobrogea.Autoritatile
romane au gazduit in total 100.000 de refugiati polonezi.
La 21 septembrie este asasinat presedintele Consiliului de Ministri
Armand Calinescu de catre legionari condusi direct de Horia Sima,
trimis special din Germania pentru aceasta actiune. Asupra lui
Calinescu mai avusese loc un atentat in data de 13 februarie 1939,
insa fara succes. Motivul dorintei legionarilor de a-l asasina
pe Armand Calinescu era unul simplu: acesta din urma era autorul
moral al mortii liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu. Se
pare ca regele Carol al doilea isi daduse acordul tacit pentru
impuscarea demnitarului.
Dupa asasinat, legionarii au intrat in cladirea Radioului, au
tras asupra portarului si a prezentatoarei si au intrat in direct,
anuntand “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Politiei,
fiind omorati a doua zi in locul asasinatului.
Dupa un mandat de câteva zile, al generalului Argesanu,
a urmat guvernul C. Argetoianu, cu o durata aproximativ doua luni
si dupa aceea, guvernul Gh. Tatarascu, acesta tinând cu
unele remanieri, pâna la 4 iulie 1940 si continuând
politica de alianta cu Franta si Anglia.
Dupa invazia Poloniei, Anglia si Franta au început sa se
preocupe de tactici pentru a nu se repeta un razboi sângeros,
cum a fost Primul Razboi Mondial. Hitler a fost constrâns
sa încheie pace, dar în acelasi timp a ordonat generalilor
sai sa se pregateasca de un atac asupra Tarilor de Jos si Frantei.
În data de 30 novembrie Uniunea Sovietica a declarat razboi
Finlandei. Finlandezii, sub conducerea lui Carl G. Mannerheim,
erau experti în lupta pe conditii de iarna. Trupele sovietice,
pe cealata parte, erau adesea prost-conduse. Depasiti numeric,
finlandezii si-au mentinut pozitia, continuând sa lupte
si în noul an. Razboiul a durat pâna la 12 martie
1940, când s-a încheiat un tratat de pace între
cele doua tari.
La 9 aprilie
Germania debarca in Norvegia chiar daca cu o zi inainte Aliatii
minasera apele Norvegiei si tot in aceeasi zi da un ultimatum
regelui Christian al-10-lea al Danemarcei .Consiliul de Ministri
condus de Stauning accepta cererile germanilor si capituleaza.Dupa
un bombardament aerian, Oslo este cucerit rapid iar a doua si
a treia zi in porturile Stavanger , Kritiansand , Bergen si Trondheim
debarca trupele germane formate din vanatori alpini de origine
austriaca;
In timpul unei mari batali navale distrugatoarele engleze au scufundat
7 torpilatoare germane in fiordurile orasului Narvik permitand
trupelor conduse de generalul Mackesy si Bethouart sa recucereasca
orasul si sa inainteze pana aproape de Trondheim;
La 2 mai brigazile Aliate de la Trondheim bat in retragere si
se imbarca la Andalsnes. Capitularea Norvegiei este semnata la
10 iunie la Trondheim de generalul Roscher-Nielson , in baza ordinului
generalului Ruge , comandantul-sef.
In mai 1940 Germania a dezlantuit ofensiva de-a lungul intregii
frontiere cu Belgia , Olanda , Luxemburg si Franta. Insuficienta
colaborare a acestor armate si a proastei echipari au dus la infrangerea
lor.
Franta, atacata si de Italia ,a capitulat la 22 iunie 1940, Germania
anexeaza Alsacia si Lorena si instaureaza un regim de ocupatie
militara inclusiv in Paris.
Încheierea ostilitatilor sovieto-finlandeze în primavara
anului 1940 a asigurat Moscovei posibilitatea sa-si concentreze
atentia asupra României. La 29 martie 1940, V. M. Molotov
a ridicat problema Basarabiei, subliniind ca absenta unui tratat
de neagresiune între cele doua tari “se explica prin
existenta unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei,
a carei anexare de catre România nu a fost niciodata recunoscuta
de Uniunea Sovietica, cu toate ca aceasta n-a pus niciodata chestiunea
înapoierii Basarabiei pe cale militara” .
Când victoria germana pe frontul de vest a parut sigura,
Stalin a decis ocuparea Statelor Baltice si sa adreseze României
pretentiile sale. Pregatirile sovietice de razboi au început
rapid, la 9 iunie 1940, când forte masive sovietice au fost
dispuse pe frontierele de nord si est ale României.
În fata victoriei germane, guvernul român a decis,
la 28 mai 1940, intensificarea apropierii de Germania, considerata
singura forta capabila sa se opuna Sovietelor . Aceasta reorientare
în politica externa a fost însotita si de o colaborare
crescânda, a dictaturii regale cu Garda de Fier, sprijinita
de Germania.
La 23 iunie 1940, a doua zi dupa semnarea armistitiului germano-francez,
ministrul de Externe sovietic V.M. Molotov s-a întâlnit
cu von Schulenburg, ambasadorul german la Moscova si a propus
discutarea situatiei Basarabiei si a Bucovinei. Mentionarea Bucovinei
– fost teritoriu habsburgic, încorporat la România
în 1918, care nu era parte a Întelegerii Ribbentrop-Molotov
din 1939 – i-a iritat pe germani, care s-au opus conditiilor
lui Molotov. Negocierile au fot reluate la 24-25 iunie, germanii
acceptând pretentiile sovietice asupra Basarabiei, dar mentinându-si
opozitia fata de cedarea Bucovinei. În fata acestei opozitii,
sovieticii au facut un compromis, cerând doar nordul Bucovinei.
Aceste negocieri au fracturat relatiile germano-sovietice . Se
poate spune ca aceste tensiuni au fost la originea hotarârii
secrete a Germaniei de a ataca Uniunea Sovietica.
La 26-27 iunie 1940 Uniunea Sovietica adreseaza un ultimatum României.
Când s-au
întrunit cele doua Consilii de Coroana, la 27 iunie, optiunile
valabile erau reduse: acceptarea cererilor sovietice (cedarea)
sau rezistenta armata. Sperând mentinerea restului teritoriului
românesc, majoritatea membrilor consiliului au acceptat
cedarea . Guvernul român a trimis raspunsul sau oficial
la Moscova la 28 iunie:
“Guvernul român, pentru a evita gravele urmari pe
care le-ar avea recurgerea la forta si deschiderea ostilitatilor
în aceasta parte a Europei, se vede silit sa primeasca conditiile
de evacuare specificate în raspunsul sovietic” .
Anexarea Basarabiei, a nordului Bucovinei si a Tinutului Hertei
de catre Uniunea Sovietica a avut însemnate consecinte asupra
situatiei interne si internationale a României. Pe plan
extern, România a întârit relatiile cu Germania
nazista. La 1 iulie 1940, guvernul român a renuntat la garantiile
anglo-franceze din 13 aprilie 1939, iar a doua zi, Carol al II-lea
a solicitat o misiune militara germana în România.
Pe plan intern, la 4 iulie 1940, s-a format un nou guvern, condus
de Ion Gigurtu, personalitate cu legaturi economice si politice
la Berlin. În noul guvern, Garda de Fier (Legiunea) era
reprezentata de trei ministri – Horia Sima, la Ministerul
Cultelor si Artelor (va demisiona la 8 iulie), Vasile Noveanu,
la Ministerul Inventarului Avutiei Publice, iar Augustin Bideanu,
subsecretar de stat la Finante. Compozitia noului guvern arata
ca România se orienta catre puterile Axei.
Scopul acestor schimbari nu era reînnodarea unei vechi traditii,
asa cum pretindea guvernul, ci o încercare disperata a regimului
carlist de a evita noi dezmembrari teritoriale si a se mentine
la putere.
La 30 august
1940 are loc Dictatul de la Viena, prin care Germania si Italia
hotarasc sa atribuie Ungariei partea de nord-vest a Transilvaniei.
Aceasta decizie a fost primita de catre opinia publica romaneasca
cu tristete si indignare, avand loc nenumarate manifestari de
protest. Autoritatile însa nu au aprobat oficial aceste
manifestari. Mai mult, presa si radioul au primit dispozitii sa
cenzureze informatiile, stirile referitoare la aceste exprimari
ale sentimentelor colectivitatii.
Dezmembrarea granitelor tarii a determinat o grava criza politica
interna. Regimul de autoritate personala impus de regele Carol
II s-a prabusit, iar monarhul, considerat direct raspunzator de
amputarile teritoriale, a abdicat în favoarea fiului sau,
Mihai I. Puterea în stat a fost preluata de generalul Ion
Antonescu, învestit cu largi atributii de conducere si proclamat
"Conducator al statului". Acesta si-a asociat la guvernare
Garda de Fier, singura formatiune ce avea dreptul sa activeze
legal, România fiind proclamata "stat national legionar,
la 14 septembrie 1940.
Antonescu i-a
cerut lui Hitler sa trimita in Romania o misiune militara germana,
reinnoind solicitarile mai vechi ale fostului rege Carol. Scopul
acesteia era de a asigura securitatea zonei Vaii Prahovei, ale
carei rezerve petroliere erau foarte importante pentru masina
de razboi nazista si pentru pregatirea armatei romane in perspectiva
razboiului cu Uniunea Sovietica. In realitate, era vorba de a
mentine dominatia germana in Romania, si in Balcani, proces la
care concura si Legatia Germaniei din Bucuresti, cu un personal
tot mai numeros, si al carei titular a fost numit, din ianuarie
1941, baronul Manfred von Killinger. Inca din 10 octombrie 1940
se aflau in Romania peste 22000 militari hitleristi. Numarul lor
a sporit pana in primavara lui 1941 la 500 000, dintre care 130
000 au trecut apoi Dunarea cu prilejul ofensivei trupelor naziste
contra lugoslaviei si Greciei. In aceste conditii s-a ajuns la
o deteriorare a relatiilor tarii noastre cu Marea Britanie, iar
Statele Unite ale Americii au blocat fondurile romanesti in bancile
americane, pe motiv ca Romania era "o tara ocupata".
Intensificarea violentelor legionarilor si faptul ca acestia deveneau
tot mai indezirabili in ochii opiniei publice l-au determinat
pe Ion Antonescu, inca din decembrie 1940, sa ia primele masuri
contra Garzii de Fier. Astfel, a ordonat desfiintarea politiei
legionare si a instituit pedeapsa cu moartea pentru instigarea
la rebeliune. Legionarii, profitand de complicitatea sefului politiei
secrete germane, Heinrich Himmler, s-au inarmat, pregatindu-se
pentru confruntarea decesiva.
La 14 ianuarie 1941, Ion Antonescu a plecat la Berlin, unde i-a
cerut lui Hitler sa-i dea mana libera pentru a restabili situatia.
La doar doua zile, Nicolae Patrascu, secretarul general al miscarii
legionare, a proclamat ruptura totala cu Antonescu, iar legionarii
au trecut la organizarea de detasamente paramilitare si la baricadarea
in sedii. Reintors din Germania, Ion Antonescu a decis desfiintarea
comisiilor de romanizare, destituirea ministrului legionar de
interne, generalul Constantin Petrovicescu, si a lui Alexandru
Ghica, directorul general (legionar) al Politiei.
Intre 21-23 ianuarie 1941, legionarii au organizat la Bucuresti
si in tara o rebeliune, avand asentimentul tacit al Reichului.
Au avut loc jafuri, crime, masacre. Au fost devastate 3 400 de
imobile si de institutii. Oameni nevinovati, persoane civile,
soldati si ofiteri - in total 1 000 persoane - au cazut sacrificiu
fanatismului unor oameni insetati de putere. Au fost provocate,
in intreaga tara, daune in valoare de 1 miliard de lei, ceea ce
a nemultumit profund opinia publica din tara noastra. Explozia
de ura a legionarilor i-a compromis insa in ochii Germaniei. Hitler
pregatea razboiul in Rasarit si avea nevoie de liniste in Romania.
De aceea el a fost de acord cu interventia armatei romane la ordinul
lui Ion Antonescu, ceea ce a dus la infrangerea rebeliunii legionare.
Aceasta nu a impiedicat insa pe hitleristi sa accepte plecarea,
in Germania, a circa 700 de legionari in frunte cu Horia Sima.
Ei vor fi mereu o moneda de santaj in raporturile cu Ion Antonescu.
Circa 8 000 de legionari au fost prinsi, judecati si condamnati
la diferite pedepse.
La finele lunii ianuarie 1941, Ion Antonescu era singurul stapan
al scenei politice romanesti. S-a format un guvern de tehnicieni
si militari, care reprezenta o dictatura, pusa in serviciul razboiului
si contra regimului bolsevic de la Rasarit.
Declaratia de
razboi a Germaniei hitleriste împotriva Uniunii Sovietice
a avut loc în ziua de 22 iunie 1941, data la care începe
o noua faza în istoria celui de al II-lea Razboi Mondial.
Operatiunea militara a puratat numele „Barbarosa”.
Hitler angajeaza in lupta 153 de divizii formate din germani ,
14 divizii finlandeze si 12 divizii romanesti adica 3.500.000
de oameni si 3700 de tancuri . Pe Frontul de Rasarit sunt trimise
intariri de trupe finlandeze , romanesti , ungare , slovace ,
italinesti si o divizie de voluntari spanioli astfel incat efectivele
se ridica la inceputul lunii august la 195 de divizii si la sfarsitul
lunii la 201 de divizii din totalul de 329 de divizii detinut
de puterile Axei.
La 5 iulie 1941 a fost eliberat orasul Cernauti, iar la 16 iulie
Chisinaul. Ofensiva la est si nord de Prut desfasurata in cooperare
cu Armata 11 Germana, la flancurile careia au actionat diviziile
si brigazile romane, a dus, incepand cu 7 iulie, la atingerea
fontiereor de est interbelice ale Romaniei, armatele 18 si 9 sovietice
fiind respinse dincolo de Nistru pana cel mai tarziu la 26 iulie
1941.
Ion Antonescu, avansat la gradul de maresal pe data de 22 august
1941 a hotarat contiunarea participarii la operatiunile militare
pe frontul de rasarit motivandu-si decizia de a crea conditiile
in vederea eliberarii Transilvaniei.
Intre 1 si 15 septembrie 1941 a avut loc batalia de pe Nipru dusa
de Armata 3 Romana,condusa de generalul Petre Dumitrescu, si intre
15 septembrie si 11 octombrie 1941 batalia de la Marea Azov. Intre
8 august si 16 octombrie 1941 a avut loc Batalia de la Odessa
dusa de Armata 4 Romana condusa de generalul Nicolae Ciuperca.
Pe 16 octombrie 1941 trupele romane au patruns in Odessa, succesul
fiind obtinut cu mari pierderi umane, circa 90000 de soldati si
ofiteri morti. Intre 11 octombrie si 17 noiembrei 1941 s-a desfasurat
Batalia pentru Crimeea. Aceasta era aparata de 2 armate sovietice,
la acctiunile militare participand fortele armate comune germane
si romane. Vanatorii de munte romani au purtat lupte grele impotriva
partizanilor sovietici care controlau zona muntoasa Iaila. La
8 marite 1942 incepe ofensiva trupelor germane si romane incheiate
cu succes impotriva fortelor sovietice din peninsula Kerci. Aceasta
impreuna cu cele din peninsula Feodosia, au fost desfasurate de
Inaltul Comandament Sovietic cu scopul de aparare a trupelor incercuite
de la Sevastopolul. Intre 12 si 25 mai 1942 a avut loc Batalia
de la sud de Harkov. La 4 iulie 1942, dupa 8 luni la care a rezistat
la 3 asedii ale trupelor germano-romane, Sevastopolul, singurul
bastion de aparare sovietic din peninsula Crimeea este ocupat.
Mentinand Crimeea ocupata, Hitler anihila marile baze aerine sovietice
din zona folosite, printre altele, la bombardarea campurilor petroliere
din Prahova.
La solicitarile si presiunle Germaniei a sporit numarul de unitati
romanesti angajate pe front, astfel incat, in toamna anului 1942,
amatele 3 si 4 actionau spre Stalingrad iar alte 5, apoi 7 divizii
romane erau angajate in luptele din Caucaz.
Incepand cu 29 august 1942 impreuna cu trupele blindate germane,
Armatele 3 si 4 au atacat centura exterioara de aparare a Stalingradului.
Batalia de la Cotul Donului. Armata 3 Romana a desfasurat intre
19 si 25 noiembrie 1942 o energetica operatie de operare importriva
fortelor sovietice, insa trupele inamice au reusit sa strapunga
fortul, provocand mari pierderi umane si materiale.
In batalia din Stepa Kalmucka (la sud de Stalingrad) a actionat
Armata 4 Romana pe un front de circa 250 km. Cand s-a declansat
ofensiva sovietica, la 20 noiembrie 1942 trupele romane au fost
obligate sa se retraga. Romanii au suferit pierderi foarte mari:
80% din efectivele angajate la lupta si 90% din totalul armamentului.
Pierderile inregistrate la Cotul Donului si in Stepa Kalmuka au
fost de circa 100.000 - 110.000 morti si disparuti.
La sfarsitul anului 1942 si inceputul anului 1943, in tara apar
divergente din ce in ce mai pronuntate intre Regele Mihai si Ion
Antonescu. Infrangerea de la Stalingrad, la sfarsitul anului 1942,
zdruncinase alianta romano-germana, dar si pozitia regimului antonescian.
Pe acest fond, Regele, sustinut de persoane din anturajul sau,
s-a decis sa-si asume un rol mai activ in viata politica, acest
fapt generand mari disensiuni cu maresalul Antonescu. Una dintre
primele manifestari ale suveranului a fost mesajul sau de Anul
Nou 1943. Acest lucru nu a ramas fara ecouri, Baronul Manfred
von Killinger, trimisul german la Bucuresti, a protestat pe lânga
maresalul Ion Antonescu, iar acesta a intervenit la rege, cerându-i
sa se limiteze la rolul care îi fusese conferit si sa nu-si
mai permita actiuni care sa dauneze relatiilor de alianta ale
statului român.
Disputa dintre cele doua personalitati a îngrijorat cercurile
politice, mai ales ca Antonescu ar fi declarat regelui la un dejun
ca era dispus sa renunte la conducerea statului, daca era cineva
capabil sa-si asume aceasta responsabilitate. Conditiile pentru
renuntare ar fi fost: nerevenirea lui Carol II, nerevenirea la
sistemul de guvernare trecut, asigurarea armatei cu tot ce îi
era necesar. Cum regele nu avea la îndemâna o solutie,
iar situatia tarii nu justifica o schimbare, a fost nevoit sa
respinga ideea avansata de Antonescu.
Pentru maresal, dezamorsarea crizei se putea face prin înlocuirea
lui Stârcea si numirea unui alt sef al Casei Militare,in
persoana generalului Constantin Sanatescu,coleg de scoala si prieten
din tinerete al maresalului, solutie acceptata si de rege.
Prin aceasta numire, in mare masura criza a fost depasita, insa
relatiile dintre cele doua personalitati nu au mai revenit niciodata
la cote normale.
Dupa infrangerea armatei germane la Stalingrad, incepe ofensiva
sovieticilor. Intre 25 februarie si 9 octombrie 1943, trupele
germane si romane au opus rezistenta atacurilor sovietice in Kuban,
care constituiau un scut de aparare a Pensinsulei Crimeea.
Intre octombrie 1943 – mai 1944 a avut loc apararea si ,in
final, pierderea Crimeei. A actionat Armata 17 Germana in colaborare
cu 17 divizii romanesti. Dupa lupte grele Adolf Hitler a hotarat
evacuarea zonei. Din cei 60.000 romani angajati la inceputul orperatiunii
militare au revenit in tara 42.250.
Continuarea razboiului dincolo de Nistru a pus Romania in stare
de razboi cu Anglia (decembrie 1941) si S.U.A. (iunie 1943).
La 1 februarie 1944,in urma ruperii fonrtului de catre trupele
sovietice in nordul Transnistriei, se trece la evacuarea administratiei
civile romanesti.
In martie 1944, truple rusesti au atins Nistrul, iar la inceputul
lunii aprilie au patruns in nodul Moldovei.
In acest timp, constientizand pericolul iminent, Romania intra
in negocieri pentru o iesire favorabila din razboi.Astfel,la inceputul
anului 1944, Ion si Mihai Antonescu incepusera tatonari diplomatice
atat pe langa aliatii occidentali, cat si cu inamicul numarul
unu, URSS. Mihai Antonescu tratase pentru iesirea Romaniei din
razboi la Ankara, Berna, Madrid si Lisabona. Trimisul lui Ion
Antonescu, ambasadorul roman in Suedia, Frederic Nanu, purtase
discutii directe cu sovieticii la Stockholm.La 17 martie 1944
au început, la Cairo, tratativele dintre Barbu Stirbei,
reprezentantul opozitiei si Aliati, pentru încheierea unui
armistitiu, în numele Opozitiei Unite si al lui Iuliu Maniu.
Pentru a organiza “o lovitura de stat”, opozitia cerea
sa se asigure: mentinerea independentei tarii, respectarea drepturilor
ei teritoriale, primirea statutului de cobeligerant
La 6 martie 1944 are loc debarcarea americanilor si a britanicilor
in Normandia, operatiune cunoscuta sub numele “Overlord”.
La 20 august, armata rosie a declansat ofensiva la vest de Prut,
împotriva Armatei 4 române, si la sud de Tiraspol,
la jonctiunea dintre Armata 6 germana si Armata 3 româna.
In cursul a patru zile, armata rosie a ocupat Basarabia si Moldova,
zdrobind Grupul de armate "Ucraina de Sud". Din acel
moment, armata rosie avea deschis drumul care Muntenia si, înainte
de toate, accesul catre câmpurile petrolifere de la Ploiesti.
Dezastrul militar s-a datorat aprecierii prea optimiste - daca
nu chiar eronate - facute de catre Grupul de armate "Ucraina
de Sud", dar în special, de catre Inaltul Comandament
al Trupelor de Uscat. Inca înainte de declansarea ofensivei
sovietice devenise limpede ca nu existau suficiente forte si mijloace
pentru a se rezista unui atac în forta al adversarului.
Nu s-a prevazut nici faptul ca unitatile române, obosite
de razboi, nu se vor opune cu toata dârzenia ofensivei sovietice.
La 23 august 1944, a avut loc o intalnire intre Regele Mihai si
Maresalul Antonescu, in care acesta din urma a propus încetarea
luptelor, dar intentionând sa obtina acordul prealabil al
lui Hitler. Regele a respins categoric aceasta solutie, deoarece
era hotarât sa încheie urgent armistitiul cu Aliatii.
Maresalul Ion Antonescu este demis si arestat, iar Romania,avand
acum un guvern format din militari si tehnocrati condus de generalul
Sanatescu ,intoarce armele impotriva Germaniei. In seara de 23
august, spre ora 23, noul sef al Marelui Stat Major, investit
de rege cu comanda suprema a armatei, generalul Gheorghe Mihail,
a ordonat trupelor române sa înceteze ostilitatile
împotriva armatei rosii, retragând ostirea româna
de sub comanda germana. In acelasi timp, regele a tinut un discurs
radio-difuzat în care a anuntat destituirea lui Antonescu,
încetarea luptei împotriva Natiunilor Unite si instalarea
guvernului Sanatescu. Inca la începutul serii, monarhul
a informat Legatia germana din Bucuresti despre schimbarile din
conducerea politica a României, iesirea tarii sale din razboi,
oferind trupelor germane posibilitatea de a parasi tara fara dificultati,
cu conditia ca acestea sa nu menifeste sentimente ostile. La 23
august, Bucurestii au încetat relatiile diplomatice cu cel
de-al III-lea Reich.
Insa, actul oficial al intrarii Romaniei in razboi de partea Aliatilor
a fost semnat de abia la 12 septembrie, la Moscova. Documentul
a fost iscalit din partea Romaniei de catre Lucretiu Patrascanu,
de gen.-adjutant Dumitru Damaceanu, Barbu Stirbey si Gh.Popp,
iar din partea Aliatilor, decatre maresalul Rodion Malinovski.
Documentul cuprindea 20 de articole, un protocol si sase anexe.Tratata
ca o tara învinsa, inamica, trebuia sa întretina armata
sovietica de ocupatie ceea ce a însemnat un efort financiar
de 2 miliarde de dolari S.U.A. Timp de 6 ani s-au platit despagubiri
de razboi cifrate la 300 milioane de dolari în marfuri-cereale,
produse petroliere, masini, vase maritime si fluviale. S-a anulat
Dictatul de la Viena, dar granita româno-sovietica a fost
restabilita pe Prut. Exista parerea ca Ion Antonescu ar fi putut
negocia conditii mai favorabile Romaniei.
La 4 februarie 1945 se deschidea Conferinta de la Ialta. Pe durata
a o saptamana, in statiunea de pe malul Marii Negre, Churchill,
Stalin si Roosevelt s-au ocupat de soarta viitoare a Germaniei
si Japoniei, a caror infrangere nu mai pute fi pusa la indoiala.
Intrucat Japonia inca rezista asalturilor americane, Roosevelt
a cerut conducatorului sovietic sa intre in razboi alaturi de
el, garantandu-i o serie de teritorii din Extremul-Orient.
Rand pe rand, tarile Axei capituleaza, la 8 mai 1945 Razboiul
incheindu-se in Europa, prin caderea celui de Al Treilea Reich.
La data de 15 august, dupa ce aviatia americana a lansat doua
bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nakasaki, regele Hiroshito
al Japoniei semneaza capitularea, punand astfel capat razboiului.
Regimul care
a condus România între 14 septembrie 1940 si 23 august
1944 a fost adus în fata justitiei, în Bucuresti,
la 26 mai 1946, si, dupa un proces trucat judecat de Tribunalul
Poporului, principalii lui lideri – Ion si Mihai Antonescu
si doi dintre cei mai apropiati colaboratori ai lor – au
fost executati, iar altii au fost condamnati la închisoare
pe viata sau la lungi perioade de detentiune.
La 6 martie 1945
Moscova impune cu forta un guvern comunist condus de Petru Groza
care va trece la sovietizarea tãrii. Acest guvern a marcat
instaurarea la putere a regimului comunist si lichidarea democratiei.
Dupa 2 ani, la
10 februarie 1947 , se semneaza Tratatul de Pace de la Paris,
insa Romaniei i se neaga statului de stat co-beligerant. Trupele
sovietice urmau sã stationeze pe teritoriul româniei
90 de zile, dar în realitate au rãmas pânã
în 1958. Basarabia, Bucovina de nord si tinutul Hertei rãmâneau
la U.R.S.S. Se anula Dictatul de la Viena si astfel partea de
nord a Transilvaniei revenea României.
Cel de-al Doilea
Razboi Mondial a avut consecinte majore si asupra Romaniei. Astfel,
Romania a ramas dupa incheierea conflagratiei in sfera de influenta
a U.R.S.S., puterea fiind „confiscata” de Partidul
Comunist.