Protectia
muncii
LEGE nr. 319 din 14
iulie 2006
a securitatii si sanatatii în munca
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 26 iulie 2006
Parlamentul României
adopta prezenta lege.
CAP. I
Dispozitii generale
ART. 1
(1) Prezenta lege are ca scop instituirea de masuri privind promovarea
îmbunatatirii securitatii si sanatatii în munca a lucratorilor.
(2) Prezenta lege stabileste principii generale referitoare la prevenirea
riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor,
eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea,
participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si
a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea
acestor principii.
ART. 2
Conventiile internationale si contractele bilaterale încheiate
de persoane juridice romane cu parteneri straini, în vederea
efectuarii de lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari,
vor cuprinde clauze privind securitatea si sanatatea în munca.
CAP. II
Domeniu de aplicare
ART. 3
(1) Prezenta lege se aplica în toate sectoarele de activitate,
atât publice, cat si private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucratorilor
si reprezentantilor lucratorilor.
ART. 4
(1) Fac exceptie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în
care particularitatile inerente ale anumitor activitati specifice
din serviciile publice, cum ar fi fortele armate sau politia, precum
si cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea masurilor
de protectie civila, vin în contradictie cu prezenta lege.
(2) În cazurile prevazute la alin. (1) trebuie sa se asigure
securitatea si sanatatea lucratorilor, tinându-se seama de principiile
stabilite prin prezenta lege.
ART. 5
În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos
au urmatorul înteles:
a) lucrator - persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii,
inclusiv studentii, elevii în perioada efectuarii stagiului
de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de
munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;
b) angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla în raporturi
de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea
întreprinderii si/sau unitatii;
c) alti participanti la procesul de munca - persoane aflate în
întreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului,
în perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale
în vederea angajarii, persoane care presteaza activitati în
folosul comunitatii sau activitati în regim de voluntariat,
precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala
si persoane care nu au contract individual de munca încheiat
în forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de
proba;
d) reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul
securitatii si sanatatii lucratorilor - persoana aleasa, selectata
sau desemnata de lucratori, în conformitate cu prevederile legale,
sa îi reprezinte pe acestia în ceea ce priveste problemele
referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor în
munca;
e) prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute
în toate etapele procesului de munca, în scopul evitarii
sau diminuarii riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale
organismului, produs în timpul procesului de munca ori în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situatia de persoana
data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, în
conditiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul
periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata
de profesiune;
g) accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si
intoxicatia acuta profesionala, care au loc în timpul procesului
de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu
si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile
calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii
unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici
ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul
de munca;
i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie
folosita în munca;
j) echipament individual de protectie - orice echipament destinat
a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja impotriva
unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi puna în
pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice
supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
k) loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat
în cladirile întreprinderii si/sau unitatii, inclusiv
orice alt loc din aria întreprinderii si/sau unitatii la care
lucratorul are acces în cadrul desfasurarii activitatii;
l) pericol grav si iminent de accidentare - situatia concreta, reala
si actuala careia îi lipseste doar prilejul declansator pentru
a produce un accident în orice moment;
m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica
meseriei sau specialitatii în care se pregatesc elevii, studentii,
ucenicii, precum si somerii în perioada de reconversie profesionala;
n) securitate si sanatate în munca - ansamblul de activitati
institutionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune conditii
în desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii
fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante
la procesul de munca;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia,
incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat
din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca
sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat
lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau
a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unitatii,
abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire în
domeniul securitatii si sanatatii în munca, conform legii;
q) accident usor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale
care necesita numai acordarea primelor îngrijiri medicale si
a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;
r) boala legata de profesiune - boala cu determinare multifactoriala,
la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala.
CAP. III
Obligatiile angajatorilor
SECTIUNEA 1
Obligatii generale ale angajatorilor
ART. 6
(1) Angajatorul are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea
lucratorilor în toate aspectele legate de munca.
(2) În cazul în care un angajator apeleaza la servicii
externe, acesta nu este exonerat de responsabilitatile sale în
acest domeniu.
(3) Obligatiile lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii
în munca nu aduc atingere principiului responsabilitatii angajatorului.
ART. 7
(1) În cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia
sa ia masurile necesare pentru:
a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea si instruirea lucratorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii
si sanatatii în munca.
(2) Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute
la alin. (1), tinând seama de modificarea conditiilor, si pentru
îmbunatatirea situatiilor existente.
(3) Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la
alin. (1) si (2) pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveste
proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca,
a metodelor de munca si de productie, în vederea reducerii monotoniei
muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora
asupra sanatatii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos
sau cu ceea ce este mai putin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda
tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale
si influenta factorilor din mediul de munca;
h) adoptarea, în mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva
fata de masurile de protectie individuala;
i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.
(4) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinând
seama de natura activitatilor din întreprindere si/sau unitate,
angajatorul are obligatia:
a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor,
inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor
chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca;
b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar,
masurile de prevenire, precum si metodele de lucru si de productie
aplicate de catre angajator sa asigure îmbunatatirea nivelului
securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate
în ansamblul activitatilor întreprinderii si/sau unitatii
respective si la toate nivelurile ierarhice;
c) sa ia în considerare capacitatile lucratorului în ceea
ce priveste securitatea si sanatatea în munca, atunci când
îi încredinteaza sarcini;
d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa
faca obiectul consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora
în ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si sanatatii
lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile
si mediul de munca;
e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, în zonele cu risc
ridicat si specific, accesul sa fie permis numai lucratorilor care
au primit si si-au insusit instructiunile adecvate.
(5) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci
când în acelasi loc de munca isi desfasoara activitatea
lucratori din mai multe întreprinderi si/sau unitati, angajatorii
acestora au urmatoarele obligatii:
a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind
securitatea, sanatatea si igiena în munca, luând în
considerare natura activitatilor;
b) sa isi coordoneze actiunile în vederea protectiei lucratorilor
si prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare
natura activitatilor;
c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile
profesionale.
(6) Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena în munca
nu trebuie sa comporte în nicio situatie obligatii financiare
pentru lucratori.
SECTIUNEA a 2-a
Servicii de prevenire si protectie
ART. 8
(1) Fara a aduce atingere obligatiilor prevazute la art. 6 si 7, angajatorul
desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a se ocupa de activitatile
de protectie si de activitatile de prevenire a riscurilor profesionale
din întreprindere si/sau unitate, denumiti în continuare
lucratori desemnati.
(2) Lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare
a activitatii lor de protectie si a celei de prevenire a riscurilor
profesionale.
(3) Lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul necesar pentru
a-si putea îndeplini obligatiile ce le revin prin prezenta lege.
(4) Daca în întreprindere si/sau unitate nu se pot organiza
activitatile de prevenire si cele de protectie din lipsa personalului
competent, angajatorul trebuie sa recurga la servicii externe.
(5) În cazul în care angajatorul apeleaza la serviciile
externe prevazute la alin. (4), acestea trebuie sa fie informate de
catre angajator asupra factorilor cunoscuti ca au efecte sau sunt
susceptibili de a avea efecte asupra securitatii si sanatatii lucratorilor
si trebuie sa aiba acces la informatiile prevazute la art. 16 alin.
(2).
(6) Lucratorii desemnati trebuie sa aiba, în principal, atributii
privind securitatea si sanatatea în munca si, cel mult, atributii
complementare.
ART. 9
(1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activitatilor
de prevenire si a celor de protectie, tinând seama de marimea
întreprinderii si/sau unitatii si/sau de riscurile la care sunt
expusi lucratorii, precum si de distributia acestora în cadrul
întreprinderii si/sau unitatii, se impune ca:
a) lucratorii desemnati sa aiba capacitatea necesara si sa dispuna
de mijloacele adecvate;
b) serviciile externe sa aiba aptitudinile necesare si sa dispuna
de mijloace personale si profesionale adecvate;
c) lucratorii desemnati si serviciile externe sa fie în numar
suficient.
(2) Prevenirea riscurilor, precum si protectia sanatatii si securitatea
lucratorilor trebuie sa fie asigurate de unul sau mai multi lucratori,
de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul
întreprinderii si/sau unitatii.
(3) Lucratorul/lucratorii si/sau serviciul/serviciile prevazute la
alin. (2) trebuie sa colaboreze între ei ori de câte ori
este necesar.
(4) În cazul microintreprinderilor si al întreprinderilor
mici, în care se desfasoara activitati fara riscuri deosebite,
angajatorul isi poate asuma atributiile din domeniul securitatii si
sanatatii în munca pentru realizarea masurilor prevazute de
prezenta lege, daca are capacitatea necesara în domeniu.
(5) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei stabileste
prin norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi
capacitatile si aptitudinile necesare, precum si numarul considerat
suficient, prevazute la alin. (1) si (4).
SECTIUNEA a 3-a
Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucratorilor, pericol
grav si iminent
ART. 10
(1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:
a) sa ia masurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea
incendiilor si evacuarea lucratorilor, adaptate naturii activitatilor
si marimii întreprinderii si/sau unitatii, tinând seama
de alte persoane prezente;
b) sa stabileasca legaturile necesare cu serviciile specializate,
îndeosebi în ceea ce priveste primul ajutor, serviciul
medical de urgenta, salvare si pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa
desemneze lucratorii care aplica masurile de prim ajutor, de stingere
a incendiilor si de evacuare a lucratorilor.
(3) Numarul lucratorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor si
echipamentul pus la dispozitia acestora trebuie sa fie adecvate marimii
si/sau riscurilor specifice întreprinderii si/sau unitatii.
ART. 11
(1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:
a) sa informeze, cat mai curând posibil, toti lucratorii care
sunt sau pot fi expusi unui pericol grav si iminent despre riscurile
implicate de acest pericol, precum si despre masurile luate ori care
trebuie sa fie luate pentru protectia lor;
b) sa ia masuri si sa furnize instructiuni pentru a da lucratorilor
posibilitatea sa opreasca lucrul si/sau sa paraseasca imediat locul
de munca si sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz
de pericol grav si iminent;
c) sa nu impuna lucratorilor reluarea lucrului în situatia în
care înca exista un pericol grav si iminent, în afara
cazurilor exceptionale si pentru motive justificate.
(2) Lucratorii care, în cazul unui pericol grav si iminent,
parasesc locul de munca si/sau o zona periculoasa nu trebuie sa fie
prejudiciati si trebuie sa fie protejati impotriva oricaror consecinte
negative si nejustificate pentru acestia.
(3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol
grav si iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci
când seful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat,
toti lucratorii sunt apti sa aplice masurile corespunzatoare, în
conformitate cu cunostintele lor si cu mijloacele tehnice de care
dispun, pentru a evita consecintele unui astfel de pericol.
(4) Lucratorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevazute
la alin. (3), cu exceptia situatiilor în care acestia actioneaza
imprudent sau dau dovada de neglijenta grava.
SECTIUNEA a 4-a
Alte obligatii ale angajatorilor
ART. 12
(1) Angajatorul are urmatoarele obligatii:
a) sa realizeze si sa fie în posesia unei evaluari a riscurilor
pentru securitatea si sanatatea în munca, inclusiv pentru acele
grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) sa decida asupra masurilor de protectie care trebuie luate si,
dupa caz, asupra echipamentului de protectie care trebuie utilizat;
c) sa tina evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate
de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor usoare, a bolilor
profesionale, a incidentelor periculoase, precum si a accidentelor
de munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) sa elaboreze pentru autoritatile competente si în conformitate
cu reglementarile legale rapoarte privind accidentele de munca suferite
de lucratorii sai.
(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei,
în functie de natura activitatilor si de marimea întreprinderilor,
se vor stabili obligatiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi
cu privire la întocmirea documentelor prevazute la alin. (1).
ART. 13
În vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate
în munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor
profesionale, angajatorii au urmatoarele obligatii:
a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor,
a echipamentelor de munca, precum si de elaborare a tehnologiilor
de fabricatie, solutii conforme prevederilor legale în vigoare
privind securitatea si sanatatea în munca, prin a caror aplicare
sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare si de imbolnavire
profesionala a lucratorilor;
b) sa întocmeasca un plan de prevenire si protectie compus din
masuri tehnice, sanitare, organizatorice si de alta natura, bazat
pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzator
conditiilor de munca specifice unitatii;
c) sa obtina autorizatia de functionare din punctul de vedere al securitatii
si sanatatii în munca, înainte de începerea oricarei
activitati, conform prevederilor legale;
d) sa stabileasca pentru lucratori, prin fisa postului, atributiile
si raspunderile ce le revin în domeniul securitatii si sanatatii
în munca, corespunzator functiilor exercitate;
e) sa elaboreze instructiuni proprii, în spiritul prezentei
legi, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate
si sanatate în munca, tinând seama de particularitatile
activitatilor si ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea
lor;
f) sa asigure si sa controleze cunoasterea si aplicarea de catre toti
lucratorii a masurilor prevazute în planul de prevenire si de
protectie stabilit, precum si a prevederilor legale în domeniul
securitatii si sanatatii în munca, prin lucratorii desemnati,
prin propria competenta sau prin servicii externe;
g) sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii
si instruirii lucratorilor, cum ar fi afise, pliante, filme si diafilme
cu privire la securitatea si sanatatea în munca;
h) sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii în
munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca,
precum si asupra masurilor de prevenire si de protectie necesare;
i) sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor
prevazute de legislatia specifica;
j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical
si, dupa caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii
de munca pe care urmeaza sa o execute si sa asigure controlul medical
periodic si, dupa caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajarii;
k) sa tina evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute
la art. 7 alin. (4) lit. e);
l) sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor
de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor
de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate
în desfasurarea proceselor tehnologice;
m) sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii
de munca în timpul controlului sau al efectuarii cercetarii
evenimentelor;
n) sa asigure realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca
cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii
care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident
mortal sau colectiv, în afara de cazurile în care mentinerea
acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor
si a altor persoane;
q) sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea
si sanatatea lucratorilor;
r) sa asigure echipamente individuale de protectie;
s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protectie nou, în
cazul degradarii sau al pierderii calitatilor de protectie.
ART. 14
Alimentatia de protectie se acorda în mod obligatoriu si gratuit
de catre angajatori persoanelor care lucreaza în conditii de
munca ce impun acest lucru si se stabileste prin contractul colectiv
de munca si/sau contractul individual de munca.
ART. 15
(1) Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu
si gratuit de catre angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile
de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul
colectiv de munca si/sau contractul individual de munca.
SECTIUNEA a 5-a
Informarea lucratorilor
ART. 16
(1) Tinând seama de marimea întreprinderii si/sau a unitatii,
angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare, astfel încât
lucratorii si/sau reprezentantii acestora sa primeasca, în conformitate
cu prevederile legale, toate informatiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate si sanatate în munca, precum
si masurile si activitatile de prevenire si protectie atât la
nivelul întreprinderii si/sau unitatii, în general, cat
si la nivelul fiecarui post de lucru si/sau fiecarei functii;
b) masurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin.
(2) si (3).
(2) Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare astfel încât
angajatorii lucratorilor din orice întreprindere si/sau unitate
exterioara, care desfasoara activitati în întreprinderea
si/sau în unitatea sa, sa primeasca informatii adecvate privind
aspectele la care s-a facut referire la alin. (1), care privesc acesti
lucratori.
ART. 17
Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii
desemnati sau reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice
în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, în
vederea îndeplinirii atributiilor si în conformitate cu
prevederile prezentei legi, sa aiba acces la:
a) evaluarea riscurilor si masurile de protectie, prevazute la art.
12 alin. (1) lit. a) si b);
b) evidenta si rapoartele prevazute la art. 12 alin. (1) lit. c) si
d);
c) informatii privind masurile din domeniul securitatii si sanatatii
în munca, precum si informatii provenind de la institutiile
de control si autoritatile competente în domeniu.
SECTIUNEA a 6-a
Consultarea si participarea lucratorilor
ART. 18
(1) Angajatorii consulta lucratorii si/sau reprezentantii lor si permit
participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare
la securitatea si sanatatea în munca.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implica:
a) consultarea lucratorilor;
b) dreptul lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sa faca propuneri;
c) participarea echilibrata.
(3) Lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor definiti la art.
5 lit. d) iau parte în mod echilibrat sau sunt consultati în
prealabil si în timp util de catre angajator cu privire la:
a) orice masura care ar afecta semnificativ securitatea si sanatatea
în munca;
b) desemnarea lucratorilor la care s-a facut referire la art. 8 alin.
(1) si la art. 10 alin. (2), precum si cu privire la activitatile
la care s-a facut referire la art. 8 alin. (1);
c) informatiile la care s-a facut referire în art. 12 alin.
(1), art. 16 si 17;
d) recurgerea, dupa caz, la servicii externe, conform art. 8 alin.
(4);
e) organizarea si planificarea instruirii prevazute la art. 20 si
21.
(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul
securitatii si sanatatii lucratorilor au dreptul sa solicite angajatorului
sa ia masuri corespunzatoare si sa prezinte propuneri în acest
sens, în scopul diminuarii riscurilor pentru lucratori si/sau
al eliminarii surselor de pericol.
(5) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul
securitatii si sanatatii lucratorilor sau lucratorii nu pot fi prejudiciati
din cauza activitatilor la care s-a facut referire în alin.
(1)-(3).
(6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentantilor lucratorilor cu
raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor
un timp adecvat, fara diminuarea drepturilor salariale, si sa le furnizeze
mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile
care decurg din prezenta lege.
(7) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul
securitatii si sanatatii lucratorilor si/sau lucratorii au dreptul
sa apeleze la autoritatile competente, în cazul în care
considera ca masurile adoptate si mijloacele utilizate de catre angajator
nu sunt suficiente pentru asigurarea securitatii si sanatatii în
munca.
(8) Reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice în
domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa li se acorde
posibilitatea de a-si prezenta observatiile inspectorilor de munca
si inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control.
ART. 19
În vederea realizarii prevederilor art. 16, 17 si ale art. 18
alin. (1), la nivelul angajatorului se înfiinteaza, se organizeaza
si functioneaza comitete de securitate si sanatate în munca.
SECTIUNEA a 7-a
Instruirea lucratorilor
ART. 20
(1) Angajatorul trebuie sa asigure conditii pentru ca fiecare lucrator
sa primeasca o instruire suficienta si adecvata în domeniul
securitatii si sanatatii în munca, în special sub forma
de informatii si instructiuni de lucru, specifice locului de munca
si postului sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificari
ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricarei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrari speciale.
(2) Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie:
a) adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei unor noi riscuri;
b) periodica si ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura ca lucratorii din întreprinderi
si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati în întreprinderea
si/sau unitatea proprie, au primit instructiuni adecvate referitoare
la riscurile legate de securitate si sanatate în munca, pe durata
desfasurarii activitatilor.
(4) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul
securitatii si sanatatii în munca au dreptul la instruire corespunzatoare.
ART. 21
(1) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1), (2) si (4) nu poate
fi realizata pe cheltuiala lucratorilor si/sau a reprezentantilor
acestora.
(2) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (1) si (2) trebuie sa se
realizeze în timpul programului de lucru.
(3) Instruirea prevazuta la art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze
în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie
în afara întreprinderii si/sau unitatii.
CAP. IV
Obligatiile lucratorilor
ART. 22
Fiecare lucrator trebuie sa isi desfasoare activitatea, în conformitate
cu pregatirea si instruirea sa, precum si cu instructiunile primite
din partea angajatorului, astfel încât sa nu expuna la
pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atât propria
persoana, cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau
omisiunile sale în timpul procesului de munca.
ART. 23
(1) În mod deosebit, în scopul realizarii obiectivelor
prevazute la art. 22, lucratorii au urmatoarele obligatii:
a) sa utilizeze corect masinile, aparatura, uneltele, substantele
periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie;
b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protectie acordat
si, dupa utilizare, sa îl înapoieze sau sa îl puna
la locul destinat pentru pastrare;
c) sa nu procedeze la scoaterea din functiune, la modificarea, schimbarea
sau înlaturarea arbitrara a dispozitivelor de securitate proprii,
în special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor
tehnice si cladirilor, si sa utilizeze corect aceste dispozitive;
d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati
orice situatie de munca despre care au motive întemeiate sa
o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor,
precum si orice deficienta a sistemelor de protectie;
e) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca si/sau angajatorului
accidentele suferite de propria persoana;
f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucratorii desemnati, atât
timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricaror
masuri sau cerinte dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii
sanitari, pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor;
g) sa coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul
si/sau cu lucratorii desemnati, pentru a permite angajatorului sa
se asigure ca mediul de munca si conditiile de lucru sunt sigure si
fara riscuri pentru securitate si sanatate, în domeniul sau
de activitate;
h) sa isi însuseasca si sa respecte prevederile legislatiei
din domeniul securitatii si sanatatii în munca si masurile de
aplicare a acestora;
i) sa dea relatiile solicitate de catre inspectorii de munca si inspectorii
sanitari.
(2) Obligatiile prevazute la alin. (1) se aplica, dupa caz, si celorlalti
participanti la procesul de munca, potrivit activitatilor pe care
acestia le desfasoara.
CAP. V
Supravegherea sanatatii
ART. 24
Masurile prin care se asigura supravegherea corespunzatoare a sanatatii
lucratorilor în functie de riscurile privind securitatea si
sanatatea în munca se stabilesc potrivit reglementarilor legale.
ART. 25
(1) Masurile prevazute la art. 24 vor fi stabilite astfel încât
fiecare lucrator sa poata beneficia de supravegherea sanatatii la
intervale regulate.
(2) Supravegherea sanatatii lucratorilor este asigurata prin medicii
de medicina a muncii.
CAP. VI
Comunicarea, cercetarea, înregistrarea si raportarea evenimentelor
SECTIUNEA 1
Evenimente
ART. 26
Orice eveniment, asa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat
de îndata angajatorului, de catre conducatorul locului de munca
sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia.
ART. 27
(1) Angajatorul are obligatia sa comunice evenimentele, de îndata,
dupa cum urmeaza:
a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate eveni-mentele asa cum
sunt definite la art. 5 lit. f);
b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea
pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si
completarile ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporara
de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora;
c) organelor de urmarire penala, dupa caz.
(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat într-o
relatie contractuala cu angajatorul, conform prevederilor legale,
va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesionala sau legata
de profesiune, depistata cu prilejul prestatiilor medicale.
(3) Semnalarea prevazuta la alin. (2) se efectueaza catre autoritatea
de sanatate publica teritoriala sau a municipiului Bucuresti, de îndata,
la constatarea cazului.
ART. 28
În cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice,
în care printre victime sunt si persoane aflate în îndeplinirea
unor sarcini de serviciu, organele de politie rutiera competente vor
trimite institutiilor si/sau persoanelor fizice/juridice prevazute
la art. 29 alin. (1) lit. a) si b), în termen de 5 zile de la
data solicitarii, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la
fata locului.
ART. 29
(1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie si se efectueaza dupa
cum urmeaza:
a) de catre angajator, în cazul evenimentelor care au produs
incapacitate temporara de munca;
b) de catre inspectoratele teritoriale de munca, în cazul evenimentelor
care au produs invaliditate evidenta sau confirmata, deces, accidente
colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care
au produs incapacitate temporara de munca lucratorilor la angajatorii
persoane fizice, precum si în situatiile cu persoane date disparute;
c) de catre Inspectia Muncii, în cazul accidentelor colective,
generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de catre autoritatile de sanatate publica teritoriale, respectiv
a municipiului Bucuresti, în cazul suspiciunilor de boala profesionala
si a bolilor legate de profesiune.
(2) Rezultatul cercetarii evenimentului se va consemna într-un
proces-verbal.
(3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui
eveniment, institutia medico-legala competenta este obligata sa înainteze
inspectoratului teritorial de munca, în termen de 7 zile de
la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legala.
SECTIUNEA a 2-a
Accidente de munca
ART. 30
(1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea,
accident de munca:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizita în
întreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini
de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activitati
culturale, sportive, în tara sau în afara granitelor tarii,
în timpul si din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activitatilor cultural-sportive
organizate, în timpul si din cauza îndeplinirii acestor
activitati;
d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni
întreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieti
omenesti;
e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei actiuni
întreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori înlaturarea
unui pericol care ameninta avutul public si privat;
f) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul
muncii, daca se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa
persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt
loc de munca organizat de acestia, în timpul programului de
munca, si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, daca deplasarea s-a facut în timpul
si pe traseul normal de la domiciliul lucratorului la locul de munca
organizat de angajator si invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei
juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de
la un loc de munca la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini
de munca;
i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei
juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata
victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la
o alta persoana juridica sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor
de munca, pe durata normala de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau dupa încetarea lucrului,
daca victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul
ori materialele, daca schimba îmbracamintea personala, echipamentul
individual de protectie sau orice alt echipament pus la dispozitie
de angajator, daca se afla în baie ori în spalator sau
daca se deplasa de la locul de munca la iesirea din întreprindere
sau unitate si invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, daca
acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum
si în timpul si pe traseul normal spre si de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucratori ai angajatorilor romani sau de
persoane fizice romane, delegati pentru îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu în afara granitelor tarii, pe durata si traseul
prevazute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul roman care efectueaza lucrari
si servicii pe teritoriul altor tari, în baza unor contracte,
conventii sau în alte conditii prevazute de lege, încheiate
de persoane juridice romane cu parteneri straini, în timpul
si din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmeaza cursuri de calificare, recalificare
sau perfectionare a pregatirii profesionale, în timpul si din
cauza efectuarii activitatilor aferente stagiului de practica;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum
ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundatie, alunecari de teren, trasnet
(electrocutare), daca victima se afla în timpul procesului de
munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) disparitia unei persoane, în conditiile unui accident de
munca si în împrejurari care indreptatesc presupunerea
decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoana aflata în îndeplinirea
atributiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
(2) În situatiile mentionate la alin. (1) lit. g), h), i) si
l), deplasarea trebuie sa se faca fara abateri nejustificate de la
traseul normal si, de asemenea, transportul sa se faca în conditiile
prevazute de reglementarile de securitate si sanatate în munca
sau de circulatie în vigoare.
ART. 31
Accidentele de munca se clasifica, în raport cu urmarile produse
si cu numarul persoanelor accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin
3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel putin 3 persoane
în acelasi timp si din aceeasi cauza.
ART. 32
(1) Înregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal
de cercetare.
(2) Accidentul de munca înregistrat de angajator se raporteaza
de catre acesta la inspectoratul teritorial de munca, precum si la
asigurator, potrivit legii.
SECTIUNEA a 3-a
Bolile profesionale
ART. 33
În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afectiunile suferite
de elevi si studenti în timpul efectuarii instruirii practice
sunt, de asemenea, boli profesionale.
ART. 34
(1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de
catre medicii din cadrul autoritatilor de sanatate publica teritoriale
si a municipiului Bucuresti.
(2) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, în vederea
confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru
prevenirea altor îmbolnaviri se fac de catre specialistii autoritatilor
de sanatate publica teritoriale, în colaborare cu inspectorii
din inspectoratele teritoriale de munca.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal
de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza lunar de catre
autoritatea de sanatate publica teritoriala si a municipiului Bucuresti
la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind
bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti,
la Centrul de Calcul si Statistica Sanitara Bucuresti, precum si la
structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit conform legii.
(5) Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se
înregistreaza atât ca boala profesionala, cat si ca accident
de munca.
CAP. VII
Grupuri sensibile la riscuri
ART. 35
Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide,
lehuzele sau femeile care alapteaza, tinerii, precum si persoanele
cu dizabilitati, trebuie protejate impotriva pericolelor care le afecteaza
în mod specific.
ART. 36
Angajatorii au obligatia sa amenajeze locurile de munca tinând
seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice.
CAP. VIII
Infractiuni
ART. 37
(1) Neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate
în munca de catre persoana care avea îndatorirea de a
lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere
a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie
infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 2
ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a produs consecinte deosebite,
pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.
(3) Fapta prevazuta la alin. (1) savârsita din culpa se pedepseste
cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta
prevazuta la alin. (2) savârsita din culpa se pedepseste cu
închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
ART. 38
(1) Nerespectarea de catre orice persoana a obligatiilor si a masurilor
stabilite cu privire la securitatea si sanatatea în munca, daca
prin aceasta se creeaza un pericol grav si iminent de producere a
unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala, constituie
infractiune si se pedepseste cu închisoare de la un an la 2
ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta prevazuta în alin. (1) a produs consecinte deosebite,
pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.
(3) Daca nerespectarea consta în repunerea în functiune
a instalatiilor, masinilor si utilajelor, anterior eliminarii tuturor
deficientelor pentru care s-a luat masura opririi lor, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.
(4) Faptele prevazute la alin. (1) si (3) savârsite din culpa
se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda,
iar fapta prevazuta la alin. (2) savârsita din culpa se pedepseste
cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.
CAP. IX
Contraventii
ART. 39
(1) Constituie contraventii faptele savârsite de angajatorii
aflati în una dintre situatiile prevazute de prezenta lege.
(2) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000
lei la 10.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 13 lit. b),
c), p) si r).
(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000
lei la 10.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 13 lit. n).
(4) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 4.000
lei la 8.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 12 alin. (1)
lit. a) si b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) si o), art. 20, art.
29 alin. (1) lit. a) si ale art. 32 alin. (2).
(5) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.500
lei la 7.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 7 alin. (4)-(6),
art. 8, art. 11 alin. (1) si (3), art. 13 lit. q) si s) si ale art.
27 alin. (1) lit. a) si b).
(6) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000
lei la 6.000 lei urmatoarele fapte:
a) încalcarea dispozitiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 si
16;
b) încalcarea dispozitiilor art. 14, 15 si ale art. 34 alin.
(1).
(7) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 2.500
lei la 5.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 11 alin. (2)
si (4), ale art. 17, 19 si 21.
(8) Constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 2.000
lei la 4.000 lei urmatoarele fapte:
a) încalcarea dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. c) si d),
art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) si (6) si ale art. 36;
b) încalcarea dispozitiilor art. 34 alin. (5).
(9) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000
lei la 10.000 lei nerespectarea reglementarilor de securitate si sanatate
în munca privind:
a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea
substantelor ori preparatelor chimice periculoase si a deseurilor
rezultate;
b) prevenirea prezentei peste limitele maxime admise a agentilor chimici,
fizici sau biologici, precum si suprasolicitarea diferitelor organe
sau sisteme ale organismului uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în functiune, partiala
ori totala, a constructiilor, echipamentelor de munca noi sau reparate,
precum si pentru aplicarea proceselor tehnologice;
d) întocmirea si respectarea documentatiilor tehnice pentru
executarea lucrarilor care necesita masuri speciale de siguranta;
e) folosirea surselor de foc deschis si fumatul la locurile de munca
unde acestea sunt interzise;
f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea,
întretinerea si repararea instalatiilor si a echipamentelor
electrice, precum si pentru prevenirea efectelor electricitatii statice
si ale descarcarilor atmosferice;
g) asigurarea si folosirea instalatiilor electrice de constructie
adecvate la locurile de munca unde exista pericole de incendiu sau
de explozie;
h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica
a echipamentelor de munca;
i) transportul, manipularea si depozitarea echipamentelor de munca,
materialelor si produselor;
j) delimitarea, îngradirea si semnalizarea zonelor periculoase;
k) semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca;
l) asigurarea exploatarii fara pericole a recipientelor-butelii cu
gaze comprimate sau lichefiate, a instalatiilor mecanice sub presiune
si a celor de ridicat, a conductelor prin care circula fluide sub
presiune si a altor asemenea echipamente de munca;
m) utilizarea, întretinerea, revizia si repararea periodica
a echipamentelor de munca;
n) asigurarea, marcarea si întretinerea cailor de acces si de
circulatie;
o) asigurarea iluminatului de siguranta;
p) organizarea activitatii de pastrare, întretinere si denocivizare
a echipamentului individual de protectie;
q) întocmirea documentelor de urmarire a parametrilor functionali
ai echipamentelor de munca si a rapoartelor de serviciu pentru instalatiile
cu regim special de exploatare;
r) aplicarea metodelor de exploatare miniera, executia, exploatarea
si întretinerea lucrarilor miniere, realizarea si functionarea
sistemului de aeraj, corespunzator clasificarii minelor din punctul
de vedere al emanatiilor de gaze;
s) amenajarea locurilor de munca pentru lucrul la înaltime,
în spatii închise si în conditii de izolare.
ART. 40
Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei
la 10.000 lei neprezentarea de catre serviciile externe a raportului
semestrial de activitate.
ART. 41
Sanctiunile contraventionale prevazute la art. 39 alin. (2)-(9) si
la art. 40 se aplica angajatorilor.
ART. 42
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la
art. 39 alin. (2)-(9) si la art. 40 se fac de catre inspectorii de
munca.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor prevazute la
art. 39 alin. (6) lit. b) si alin. (8) lit. b) se fac si de catre
inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sanatatii Publice si
al unitatilor subordonate.
(3) În caz de constatare a unei situatii care se încadreaza
în prevederile art. 37 si 38, inspectorii prevazuti la alin.
(1) si (2) vor sesiza de îndata organele de urmarire penala
competente, potrivit legii.
ART. 43
(1) Prevederile art. 39 alin. (2)-(9) si ale art. 40 se completeaza
cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel
mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori,
dupa caz, de la data comunicarii acestuia jumatate din minimul amenzii
prevazute de lege, corespunzator faptei pentru care a fost sanctionat,
inspectorul de munca facând mentiune despre aceasta posibilitate
în procesul-verbal.
ART. 44
Angajatorii raspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile
cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale,
în masura în care daunele nu sunt acoperite integral prin
prestatiile asigurarilor sociale de stat.
CAP. X
Autoritati competente si institutii cu atributii în domeniu
ART. 45
(1) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei este autoritatea
competenta în domeniul securitatii si sanatatii în munca.
(2) Principalele atributii ale Ministerului Muncii, Solidaritatii
Sociale si Familiei în acest domeniu sunt urmatoarele:
a) elaboreaza politica si strategia nationala în domeniul securitatii
si sanatatii în munca, în colaborare cu Ministerul Sanatatii
Publice si prin consultarea cu alte institutii cu atributii în
domeniu;
b) elaboreaza proiecte de acte normative în vederea implementarii
unitare a strategiei nationale si a acquis-ului comunitar din domeniu;
c) avizeaza reglementarile cu implicatii în domeniu initiate
de alte institutii, potrivit legii, si participa, dupa caz, la elaborarea
unor astfel de reglementari;
d) monitorizeaza aplicarea legislatiei pe baza datelor, a informatiilor
si a propunerilor transmise de institutiile aflate în subordine
sau coordonare, precum si ale celor cu care colaboreaza în desfasurarea
activitatii;
e) abiliteaza persoane juridice si fizice pentru a presta servicii
de protectie si prevenire în domeniul securitatii si sanatatii
în munca, denumite în prezenta lege servicii externe,
la care se face referire la art. 8 alin. (4);
f) recunoaste, desemneaza, notifica si supravegheaza laboratoare de
încercari, precum si organisme din domeniul sau de competenta,
în conditiile legii;
g) coordoneaza, în colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii,
elaborarea programelor de cercetare de interes national în domeniul
securitatii si sanatatii în munca;
h) organizeaza, împreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii,
activitatea de pregatire generala si/sau de specialitate în
domeniul securitatii si sanatatii în munca pentru institutiile
de învatamânt;
i) desfasoara activitati de informare-documentare, potrivit legii;
j) avizeaza materiale de informare si instruire, cum ar fi suporturi
de curs, brosuri, pliante, afise elaborate de alte persoane juridice
sau fizice, în sensul asigurarii concordantei mesajelor pe care
acestea le contin cu prevederile legislatiei în vigoare;
k) reprezinta statul în relatiile internationale din domeniul
sau de competenta.
ART. 46
(1) Ministerul Sanatatii Publice, ca organ de specialitate al administratiei
publice centrale, este autoritatea centrala în domeniul asistentei
de sanatate publica.
(2) Ministerul Sanatatii Publice îndeplineste, în principal,
urmatoarele atributii în domeniul sanatatii lucratorilor la
locul de munca:
a) coordoneaza activitatea de medicina a muncii la nivel national;
b) elaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii
în relatie cu mediul de munca, pentru promovarea sanatatii la
locul de munca, precum si pentru medicina muncii;
c) supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor;
d) asigura formarea si perfectionarea profesionala în domeniul
medicinei muncii;
e) coordoneaza activitatea de cercetare, declarare, înregistrare
si evidenta a bolilor profesionale si a celor legate de profesiune;
f) autorizeaza/avizeaza si controleaza calitatea serviciilor medicale
acordate lucratorilor la locul de munca;
g) colaboreaza cu alte institutii implicate în activitati cu
impact asupra sanatatii lucratorilor;
h) îndeplineste si alte atributii, conform competentelor sale
în domeniu, reglementate prin legi speciale.
ART. 47
(1) Inspectia Muncii reprezinta autoritatea competenta în ceea
ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la securitatea
si sanatatea în munca.
(2) Institutia prevazuta la alin. (1) controleaza modul în care
se aplica legislatia nationala din domeniul securitatii si sanatatii
în munca la toate persoanele fizice si juridice din sectoarele
prevazute la art. 3 alin. (1), cu exceptia celor prevazute la art.
50 alin. (1) si (2), si are, în principal, urmatoarele atributii:
a) controleaza realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;
b) solicita masuratori si determinari, examineaza probe de produse
si de materiale în unitati si în afara acestora, pentru
clarificarea unor evenimente sau situatii de pericol;
c) dispune sistarea activitatii sau scoaterea din functiune a echipamentelor
de munca, în cazul în care constata o stare de pericol
grav si iminent de accidentare sau de imbolnavire profesionala si
sesizeaza, dupa caz, organele de urmarire penala;
d) cerceteaza evenimentele conform competentelor, avizeaza cercetarea,
stabileste sau confirma caracterul accidentelor;
e) coordoneaza, în colaborare cu Institutul National de Statistica
si cu celelalte institutii implicate, dupa caz, sistemul de raportare
si evidenta a accidentelor de munca si a incidentelor, iar, în
colaborare cu Ministerul Sanatatii Publice, sistemul de raportare
a bolilor profesionale sau legate de profesie;
f) analizeaza activitatea serviciilor externe prevazute la art. 8
alin. (4) si propune retragerea abilitarii, dupa caz;
g) raporteaza Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei
situatiile deosebite care necesita îmbunatatirea reglementarilor
din domeniul securitatii si sanatatii în munca;
h) furnizeaza informatii celor interesati despre cele mai eficace
mijloace de respectare a legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii
în munca.
ART. 48
(1) Asiguratorul, stabilit de lege, reprezinta autoritatea competenta
în domeniul asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale.
(2) Institutia prevazuta la alin. (1) are atributii pentru:
a) sprijinirea activitatii de prevenire în domeniul securitatii
si sanatatii în munca a angajatorilor;
b) reabilitarea medicala si, dupa caz, psihologica, precum si compensarea
victimelor accidentelor de munca si ale bolilor profesionale;
c) raportarea catre Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei
a situatiilor deosebite care necesita îmbunatatirea reglementarilor
din domeniul securitatii si sanatatii în munca.
ART. 49
Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii
fundamenteaza stiintific masurile de imbunatatire a activitatii de
securitate si sanatate în munca si promoveaza politica stabilita
pentru acest domeniu.
ART. 50
(1) Ministerul Apararii Nationale, structurile militare si structurile
în care isi desfasoara activitatea functionari publici cu statut
special din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, Directia
Generala a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justitiei, Serviciul
Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de
Protectie si Paza, Serviciul de Telecomunicatii Speciale, precum si
Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare organizeaza,
coordoneaza si controleaza activitatea de securitate si sanatate în
munca din unitatile lor, prin serviciile de prevenire si protectie
create sau desemnate de catre aceste institutii, în scopul aplicarii
prevederilor prezentei legi.
(2) Cercetarea, înregistrarea si evidenta accidentelor de munca
si a bolilor profesionale produse în unitatile din subordinea
institutiilor prevazute la alin. (1) se efectueaza de organele proprii
ale acestora.
(3) Institutiile prevazute la alin. (1) pot elabora reglementari proprii
pentru aplicarea prezentei legi, în completarea celor existente
la nivel national.
CAP. XI
Dispozitii finale
ART. 51
(1) Se aproba prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, urmatoarele acte normative:
a) normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi;
b) transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea
si sanatatea în munca.
(2) În aplicarea prevederilor prezentei legi, Ministerul Muncii,
Solidaritatii Sociale si Familiei va elabora proiecte de acte normative
necesare implementarii si/sau adaptarii situatiilor existente la cerintele
prezentei legi.
ART. 52
(1) Activitatile de interes national în domeniul securitatii
si sanatatii în munca si sursele de acoperire a cheltuielilor
necesare în vederea realizarii acestora se aproba prin hotarâre
a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale
si Familiei.
(2) Activitatile de interes national privind cercetarea stiintifica
în domeniul securitatii si sanatatii în munca se finanteaza
din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.
ART. 53
(1) Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
(2) La data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga Legea
protectiei muncii nr. 90/1996, republicata în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001, cu modificarile
si completarile ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr. 400/1981
pentru instituirea unor reguli privind exploatarea si întretinerea
instalatiilor, utilajelor si masinilor, întarirea ordinii si
disciplinei în munca în unitatile cu foc continuu sau
care au instalatii cu grad ridicat de pericol în exploatare,
republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie
1982, precum si orice alte dispozitii contrare.
*
Prezenta lege transpune Directiva
Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de masuri pentru promovarea
îmbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul
de munca, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene
(JOCE) nr. L 183/1989.
Aceasta lege a fost adoptata
de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75
si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicata.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
BOGDAN OLTEANU
PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Bucuresti, 14 iulie 2006.
Nr. 319.