Istorie



IANCU DE HUNEDOARA (1407-1456)
Mare comandant de osti, vestit viteaz, Iancu de Hunedoara s-a nascut intr-o familie de romani transilvaneni investita, ca multe altele, cu sarcina de a pazi granitele statului.
In anul 1438 a fost numit Ban de Severin, iar trei ani mai tarziu, in 1441 a fost desemnat ca voievod al Transilvaniei. In aceasta calitate a luat masuri energice de stavilirea a luptelor feudale si, pentru a face fata atacurilor otomane, a intarit ostirea.
Prima batalie cu turcii a avut loc in 18 martie 1442 la Santimbru, unde voievodul a fost luat prin surprindere, neputand raspunde cum ar fi trebuit atacului turcesc. Dupa 4 zile, Iancu a atacat armata turca, la Poarta de Fier si a obtinut o victorie stralucita.
In toamna si iarna anului 1443, neostenitul voievod transilvanean a pornit o alta expeditie, cunoscuta sub numele de campania cea lunga. In fruntea a 35.000 de oameni, el a trecut muntii Balcani, obtinand impotriva otomanilor sase victorii.
In anul 1446 la Rakos, langa Buda, Iancu de Hunedoara a fost ales guvernator al tarii, de catre dieta Ungariei. In aceasta functie a intreprins actiuni menite sa sprijine dezvoltarea oraselor transilvanene, a autorizat intarirea fortificatiilor Sibiului si Brasovului, a redat Clujului vechile privilegii pierdute ca urmare a participarii locuitorilor lui la rascoala de la Bobalna, a sprijinit comertul, a luat unele masuri de limitare a abuzurilor savarsite impotriva taranilor. La indicatiile sale, dieta Ungariei a cerut ca, in conditiile achitarii prealabile a darii pe pamant, sa se respecte dreptul de libera stramutare a taranilor.
Prin armistitiul din 20 noiembrie 1451 si apoi prin pacea de la Adrianopol (13 aprilie 1452), confirmata de Mahomed al II-lea, viitorul cuceritor al Constantinopolului, turcii se obliga sa nu atace Tara Romaneasca, Transilvania, Ungaria si nord-vestul Peninsulei Balcanice si sa nu construiasca fortificatii noi pe linea Dunarii.
Nobilimea maghiara, nemultumitede conducerea autoritara a lui Iancu de Hunedoara, a ales in 1452 ca rege al Ungariei pe Ladislau. Iancu a ramas in fruntea ostirilor regatului, in functia de capitan suprem.
In anul 1456 sultanul Mahomed al II-lea a pornit o mare campanie militara impotriva Europei centrale. Prima cetate de seama care a trebuit cucerita a fost Belgradul, in ajutorul caruia a venit si Iancu cu armata. Strateg indraznet, Iancu a adoptat un plan menit sa anuleze coplesitoarea superioritate numerica a adversarului, care a si dat roade, obligand sultanul sa paraseasca rusinat tinutul.
Pe cand Europa sarbatorea aceasta mare biruinta, la 11 august 1456, la Zemon, langa Belgrad, imbolnavit de ciuma, se stingea din viata in plina glorie acela care, asa cum glasuieste inscriptia de pe piatra lui de mormant de la Alba Iulia, a fost lumina lunii, Iancu de Hunedoara.
La fel ca si marii eroi care au luptat pentru neatirnarea neamului: Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si Iancu de Hunedoara si-a daltuit numele, cu spada si cu vitejia, in templul de marmura al istoriei.