Dupa infrangerea Germaniei in Primul Razboi Mondial, aliatii victoriosi
au obligat-o sa accepte conditii umilitoare, pe care le-au redactat
in detaliu la Versailles, in Franta. Germania a pierdut teritorii
extinse, ii era interzis sa se reinarmeze si i s-a impus sa plateasca
sume enorme de bani pentru presupusa vina a declansarii razboiului.
Germania in haos
Aliatii au pretins
intotdeauna ca lupta impotriva Kaiserului si a sistemului imperial
german si nu impotriva poporului german. Dar, desi Kaiserul abdicase
si Germania deveniseo republica democratica, germanilor le erau
impuse aceleasi conditii dure si razbunatoare. In consecinta,
noua republica si-a inceput existenta cu dezavantaje importante.
In primii ani dupa razboi, conditiile din Germania erau haotice
iar supravietuirea republicii nu era sigura. Dispute si lupte
repetate au avut loc intre comunisti si grupurile nationaliste
de extrema dreapta. Atat extrema stanga, cat si extrema dreapta
doreau sa impuna regimuri nedemocratice.
Una din zonele in care disputa s-a dus cu mare inversunare a fost
Bavaria, in sudul Germaniei. Controlata pentru putin timp de comunisti,
a fost apoi preluata de conservatori, care functionau legal, insa
erau ostili republicii. Din ce in ce mai multe grupuri de extrema
dreapta operau in Bavaria, cu speranta de a dobandi putere sau
de a-I obliga pe conservatori sa declanseze o revolta impotriva
republicii. O astfel de grupare era cea national-socialista, sau
Partidul Nazist, in frunte cu Adolf Hitler, viitorul dictator
al germaniei.
Partidul Nazist
Hitler era de
fapt austriac si nu german. Fiul unui perceptor, era inteligent
dar indisciplinat, nedescurcandu-se la scoala, esuand in toate
ambitiile sale artistice, traind de pe o zi pe alta in cartierele
sarace ale Vienei. Dupa ce s-a mutat in anul 1913 in capitala
bavareza Munchen, s-a oferit voluntar in armata germana, cand
a izbucnit Primul Razboi Mondial, pe care a servit-o cu mult devotament.
Capitularea Germaniei a insemnat o lovitura terbila pentru el,
dar s-a autoconvins repede ca armta germana nu a fostinfranta,
ci tradata – ‘Injunghiata pe la spate’ de evrei,
socialisti, comunisti, precum si de alte grupuri ‘straine’.
Reintorcandu-se la Munchen, dupa razboi, Hitler s-a alaturat Partidului
Muncitorilor Germani, de extrema dreapta. Abilitatile sale politice
si talentul remarcabil de orator l-au facut in curand conduca
torul partidului (Fuhrer), pe care l-a transformat intr-o organizatie
de tip fascist, preluand multe idei de la liderul fascist italian,
Benito Mussolini. Partidul sau a fost redenumit Partidul Muncitoresc
National Socialist German. Au fost adoptate unele simboluri, cum
ar fi zvastica. Miscarea nazista era intensificata cu ajutorul
steagurilor, marsurilor si paradelor cu torte aprinse. Partidul
a format o aripa militara, camasile bruna SA, care operau in calitate
de armata privata, interventiile sale publice si tacticile violente
la intalnirile politice contribuind la crearea unei atmosfere
explozive, favorabile extremismuui politic.
Puterea Fuhrer-ului
Sub conducerea
lui Hitler, nazismul a devenit o forta importanta in politica
bavareza. Insa, cand a venit vremea sa actioneze impotriva republicii,
partidul nu era inca destul de puternic pentru a facesingur acest
lucru, formandu-se in cele din urma o coalitie de grupuri de extrema
dreapta. Aceasta s-a intamplat in dezastruosul an 1923, cand francezii
au ocupat centrul industrial germana, zona Ruhr, pentru neplata
datoriilor, iar o inflatie rapida a micsorat considerabil valoarea
monedei germane, spulberand majoritatea economiilor populatiei.
Hitler si aliatii sai au vrut sa profite de acest moment pentru
a declansa o revolta, insa politia din Munchen a stat pe pozitii
si a deschis focul, iar incercarea acestora a esuat.
Deoarece autoritatile bavareze aveau o anumita simpatie secreta
fata de parerile lui Hitler, aceasta a primit doar o sentinta
usoara, facand o impresie foarte buna in timpul discursurilor
sale in salile de judecata; insa la eliberarea sa, in noiembrie
1924, perspectivele pentru Partidul Nazist erau descurajante.
Germania isi revenea de pe urma crizei, iar sfarsitul anului 1924
s-a dovedit a fi o perioada optimista in care imprumuturile acordate
de americani au incurajat prosperitatea Germaniei; vechiul antagonism
dintre Franta si Germania parea sa inceteze. Republica a fost
acceptata, fiind probabil ca oamenii sa voteze in favoarea unui
program nationalist extrem, abandonand astfel ideile neobisnuite
ale lui Hitler.
Aceste idei au fost elaborate in cartea lui Hitler, ‘Mein
Kampf’ (Lupta Mea), pe care a dictat-o secretarului sau
Rudolf Hess, in timp ce se afla la inchisoare. Cum era de asteptat,
Hitler voia sa distruga prevederile de la Versailles, sa-i zdrobeasca
pe comunisti si pe socialisti si sa faca din Germania o tara puternica.
Acesta, insa, era doar preludiu unei viziuni sinistre mai largi,
inspirata din politica rasista bizara a lui Hitler. El considera
ca istoria reprezenta mai intai de toate o lupta pe viata si pe
moarte intre rase, desfasurata fara mila sau sentimente si in
care folosirea fortei si minciuna sunt justificate. Germanii erau
considerati neamul cel mai mare si mai pur – o rasa ariana
de varf, superioara tuturor celorlalte. Arienii erau inconjurati
de dusmani – evreii, care doreau sa-i corupa si sa-i domine
– si nu isi asigurasera inca propria suveranitate asupra
raselor ‘inferioare’, cum ar fi slavii, care populau
cea mai mare parte a Europei de Est. Prin urmare, evreii trebuiau
eliminati, insa nu era inca evident cum dorea Hitler sa faca acest
lucru.
Filosofia lui
Hitler
Bazata pe fantezii,
nu fapte, si pe glorificarea fortei, autoritate brutala si intoleranta,
filozifia lui Hitler era opusul a tot ce era civilizat si rational;
iar unul dintre avantajele lui era faptul ca, chiar dupa ce a
ajuns la putere, multi oameni refuzau sa creada ca va lua in serios
propiile idei.
Majoritatea germanilor care votasera in favoarea nazistilor aveau
motive simple – dorinta de a gasi un tap ispasitor pentru
suferintele lor si atractia fata de un conducator si un partid
ce reprezentau o schimbare dinamica, in locul ‘afacerilor
obisnuite’. Acest lucru a devenit important din anul 1930,
cand ‘afacerile obisnuite’ s-au prabusit, iar lumea
a fost zguduita de Marea Criza, deosebit de grava in Germania,
unde imprumuturile americane care adusesera prosperitate au fost
cerute inapoi si peste 6 milioane de oameni si-au pirdut locurile
de munca.
Pe masura ce numarul somerilor crestea, la fel se intampla si
cu numarul de voturi in favoarea Partidului Nazist. Pana in 1932,
a devenitcel mai mare partid independentdin Reichstag (parlamentul
german), insa era inca departe de a obtine majoritatea voturilor
si de a forma un guvern, Exista tot timpul pericolul ca sprijinul
lui Hitler va disparea daca se imbunatateau conditiile economice,
iar in noiembrie 1932 voturile in favoarea nazistilor au inceput
sa scada. Hitler a respins ideea de a incerca o ridicare la lupta:
fiind hotarat sa nu repete greselile pe care le facuse in anul
1923, intentiona sa dobandeasca putere in mod legal si sa se foloseasca
apoi de aceasta pentru a declansa o revolutie.
Ocazia i s-a ivit cand cei doi conducatori ce controlau guvernul
german au intrat in conflict. Unul dintre acestia, Franz von Papen,
s-a oferit sa formeze o coalitie cu nazistii, crezand ca acestia
pot fi ‘imblanziti’. Astfel, in ianuarie 1933, Hitler
a devenit cancelar (prim-ministru), insa nazistilor li s-au oferit
cateva poaturi in guvern. Cu toate acestea, conservatorii au ajuns
la concluzia ca subestimasera metodele brutale si dure prin care
nazistii manevrau puterea statului impotriva dusmanilor lor; de
exemplu, incendierea Reichstagului a fost folosit drept pretext
pentru a ataca numerosul Partid Comunist German. Apoi, o intelegere
cu Prtidul de Centru Catolic a conferit nazistilor suficiente
voturi pentru aprobarea unui Act de Imputernicire, prin care Hitler
avea sa detina puteri dictatoriale timp de 4 ani.
Ridicarea celui
de-al Treilea Reich
Conform planurilor
sale, Hitlerputea acum sa se foloseasca de puterile dobandite
in mod legal pentru a crea o noua Germanie, Al Treilea Reich.
Toate partidele politice, cu exceptia Partidului Nazist, au fost
dizolvate, la fel s-a intamplat si cu sindicatele, publicatiile
anti-naziste si cu celelalte elemente de opozitie. Nazismul a
devenitdoctrina oficiala a celui de-al Treilea Reich, iar Hitler
era glorificat in calitate de Fuhrer atotputernic al acestuia.
Cand SA-ul parea sa scape de sub control, acesta a fost zdrobit
in ‘Noaptea Cutitelor Lungi’, lasand puterea in mainile
politiei politice in uniforme negre (SS). Adversarii politici
erau adunati in lagare de concentrare, evreii erau persecutati
si privati de majoritatea drepturilor.
Revigorarea economiei
Cu toate acestea,
Hitler se bucura de sprijin in Germania, mai ales datorita faptului
ca un program de reinarmare si construirea de strazi au oferit
noi locuri de munca, revigorand economia: muncitorii germani si-au
pierdut o mare parte din drepturi, dar macar aveau de lucru. Propaganda
nazista afisa imaginea unui popor care urma o anumita directie,
iar succesele lui Hitler in ceea ce privea politica externa au
dus la cresterea prestigiului si a popularitatii acestuia.
Prin reinarmare si introducerea recrutarii, Hitler a incalcat
fatis restrictiile impuse de Tratatul de la Versailles. Apoi,
in 1936, a trimis trupe in Rhineland. Acesta era teritoriu german,
dar zona demilitarizata – in care, incepand cu anul 1914,
Germania nu a mai avut voie sa plaseze forte militare. Reinarmarea
Germaniei se afla doar in primele etape si, daca Franta ar fi
atacat, Germania ar fi fost nevoita sa accepte o retragere umilitoare.
Insa acest lucru nu s-a intamplat. Strategema lui Htler functionase,
iar succesele pe care le-a avut l-au convins ca puterile occidentale
erau ‘delasatoare’, slabe, fiindu-le teama sa poarte
un nou razboi.
Marea Britanie si Franta nu doreau izbucnirea unui razboi pe plan
european, fiind convinse ca Germania a fost tratata prea dur in
Tratatul de la Versailles. Astfel, in 1938, devenind din ce in
ce mai puternic, Hitler a anexat Austria, si a cultivat apoi cu
abilitate nemultumirile din randul minoritatii germane din zona
Sudeta in Cehoslovacia. Amenintarile lui Hitler au dus Europa
in prag de razboi insa, din nou, Franta si Anglia s-au dovedit
mai ingaduitoare, iar la negocierile duse la Munchen, o zona substantiala
a Cehoslovaciei a fost redata Germaniei.
Pana acum, castigurile lui Hitler pareau justificate, de vreme
ce teritoriile anexate erau populate de germani, care pur si simplu
‘se intorceau la Reich’. Insa in martie 1939 Hitler
a constrans Cehoslovacia – o tara non-germana – sa
accepte un ‘protectorat german. Acest lucru a intarit atitudinea
puterilor vestice, iar in momentul in care Hitler a inceput o
noua campanie diplomatica, bazata pe revendicarile minoritatii
germane din Polonia, Marea Britanie si Franta l-au avertizat pe
acesta ca in cazul in care Polonia va fi atacata, ele vor lupta
de partea ei.
Pe masura ce tensiunea crestea, Hitler a reusit sa-i manipleze
pe rivalii sai, prin incheierea unui act de neagresiune cu Uniunea
Sovietica, in ciuda urii pe cae o nutrea fata de acest stat comunist,
in majoritate slav. Eliberat de riscul unei posibile aliante intre
puterile vestice si Uniunea Sovietica, Hitler a ordonat atacarea
Poloniei la 1 septembrie 1939, in cazul in care polonezii refuza
sa faca compromisuri. In urma invadarii Poloniei de catre Hitler,
Marea Britanie si Franta s-au tinut de cuvant si au declansat
razboi Germaniei.