Istorie



DIMITRIE CANTEMIR (1693, 1710-1711) este considerat unul dintre ilustrii neamului romanesc, fiind recunoscut in intreaga Europa ca un savant de talie europeana cu orizonturi politice si istorice largi, un scriitor si muzician.
S-a nascut in 26 octombri 1673, fiul dintai al lui Constantin Cantemir si al Anei, bucurandu-se de o buna pregatire scolara. Dupa moartea lui Constantin Voda Cantemir, tanarul print a fost ales de boierii tarii sa le fie domnitor (19 martie 1693). Dupa nici trei saptamani de domnie, la 8 aprilie, a fost ridicat din scaun si s-a intors la Tarigrad unde avea sa ramana 17 ani.
La 18 noimbrie 1710 a fost renumit domnitor in Moldova, fiind un viteaz cu ganduri de eliberare a tarii de sub dominatia otomana. A reorganizat si intarit ostirea asezand-o sub comanda lui Ion Neculce, ales ca om de sfat si de incredere. A pus capat conflictelor intre partidele boieresti, a scutit tara de o parte din dari, a incheiat la Lutk un tratat de alianta cu Tarul Rusiei prin care acesta se angaja sa sprijine pe moldoveni sa-si cucereasca independenta.
La 11 iunie 1711, la Stanilesti pe Prut, armata turceasca obtine Victoria asupra lui Petru cel Mare si Voda Cantemir. Dupa lupta, domnitorul si familia sa au plecat in Rusia, fiind numit membru al Senatului, adica ministru, devenind astfel sfetnic apropiat, de incredere, a lui Petru cel Mare.
In timpul sederii in Rusia, Cantemir s-a dedicat nu doar treburilor politice ci si stiintifice, caci asa cum spusese inca din tinerete, omul “doreste sa stie tot ce se poate sti, fiindca stiinta e mai aducatoare de fericire decat nestiinta. E deci, porunca fireasca…sa cercetam, sa cautam, sa aflam, sa stim”.
Scrisa in mai multe limbi, opera literara, stiintifica, filozofica a lu Dimitrie Cantemir, “Divanul sau gilceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul” (Iasi 1698) este considerate a fi primul eseu al literaturii romanesti.
Ales membru al Academiei din Berlin, Dimitrie Cantemir a scris, la cererea acesteia, in anul 1716 “ Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei) – lucrarea contine interesante date geografice (este insotita de prima harta a Moldovei), stiri desprte structura politica a tarii, despre portul si limba romanilor.
Paralel cu “Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir a scris o alta importanta lucrarea stiintifica, cu larg rasunet in Europa veacurilor XVIII-XIX: “Incrementa atque decrementa aulae othomanicae” (“Cresterea si descresterea Curii Otomane”). Repede cunoscuta prin numeroase traduceri, lucrarea a ramas multa vreme una din principalele Istorii ale Imperiului Otoman.
Redactat in limba romana, “Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” este ultima scriere a lui Dimitrie Cantemir. Lucrarea trateaza istoria tuturor romanilor nu izolat, ci in contextual isoriei europene, in interdependenta relatiilor cu popoarele si statele din jur. Din pacate, autorul nu a terminat aceasta lucrare, oprindu-se la veacul al XIII-lea, cand s-au constituit statele Moldovei si Tarii Romanesti.
Personalitate multilaterala, Dimitrie Cantemir a fost si un remarcabil muzician, unul dintre cei mai prestigiosi compozitori de muzica veche orientala (au fost descoperite 35 compozitii care datorita frumusetii lor suave, gingase se canta si astazi). A fost primul care a imaginat un sistem de notatie a muzicii turce, bazat pe folosirea literelor arabe.
La Moscova, in august 1723 viata lui Dimitrie Cantemir s-a interrupt pe neasteptate. Racla cu osemintele marelui carturar se afla acum la Iasi, la Trei Ierarhi. Pe lespedea de marmura ce o acopera istoricul Nicolae Iorga a pus sa se scrie: “Aici, intors din lunga si grea pribegie, infruntata pentru libertatea tarii sale, odihneste Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.