Potaissa, Legiunea a V-a Macedonica, Castrul Roman Potaissa

• Utile •

Potaissa, Legiunea a V-a Macedonica, Castrul Roman Potaissa


      Potaissa (Patavissa) a fost o asezare dacica, iar în timpul stapânirii romane sat (vicus) si apoi oras (pe teritoriul actualului oras Turda, judetul Cluj). A fost ridicat la rangul de minicipium de împaratul roman Septimiu Sever (193 - 211) si la cel de colonie, probabil, de împaratul roman Caracalla (211 - 217), bucurându-se si de dreptul italic (jus Italicum), care atragea dupa sine scutirea de impozitul funciar. A cunoscut o mare dezvoltare începând din 167 - 168, când s-a stabilit aici legiunea a V-a, Macedonica.
     Legiunea a V-a Macedonica a fost înfiintata probabil de Marcus-Iunius Brutus. Legiunea a participat la batalia de la Philippi, de unde îi deriva numele de Macedonica. Adusa pe teritoriul Moesiei, probabil de împaratul roman Augustus (27 î.C.-14 d.C.), s-a aflat aici în timpul împaratului Tiberius (14-37 d.C.). În jurul anilor 33-34 d.C. a participat la construirea drumului roman de pe malul sudic al Dunarii, apoi, sub împaratul Claudius (41-54 d.C.), la operatiunile militare care au dus la anexarea Traciei Imperiului Roman. În timpul împaratului Claudius, Legiunea a fost cantonata în castrul de la Oescus. A ramas în Europa pâna în anul 62 d.C., când împaratul Nero (54-68 d.C.) a stramutat-o în provincia Armenia din Orientul Apropiat. Stationata o anumita perioada în zona Pontului, a fost trimisa, dupa declansarea Primului Razboi Iudaic (69-70 d.C.) la Alexandria, apoi în Palestina, unde a participat la asedierea si cucerirea Ierusalimului. Dupa încheierea Razboiului Iudaic, a fost trimisa înapoi la Oescus, în Moesia. Urmatoarele operatiuni militare la care a luat parte au fost razboaiele dacice dintre anii 87-89 d.C. ale împaratului Domitian (81-96 d.C.), desfasurate dupa invazia Dacilor în Moesia (iarna 84/85 d.C.) si alungarea acestora. În timpul împaratului Traian (98-117 d.C.) s-a numarat printre cele 13-14 legiuni participante la cele 2 razboaie dacice (101-102 si 105-106 d.C.). Fie între anii 102-105 d.C., fie dupa anul 106 d.C., Legiunea a fost mutata de imparatul Traian de la Oescus la Troesmis în Moesia Inferior, pentru întarirea militara a regiunii Dunarii de Jos, unde a ramas timp de 6 decenii (106-168 d.C.). O parte a Legiunii a fost mobilizata la cel de al Doilea Razboi Iudaic din Palestina (132-135), în vremea împaratului Hadrian (117-138), iar mai târziu, imediat dupa urcarea la tron a împaratului Marcus-Aurelius (161-180), la luptele din provincia Armenia (162-165) împotriva Regatului Partilor, dupa ce acestia ocupasera provinciile romane Armenia, Capadocia si Siria. Abea revenita din campania orientala, Legiunea a V-a Macedonica este trimisa în Europa Centrala spre a apara granita de nord a Imperiului Roman de invazia unei vaste coalitii de neamuri si triburi, în cadrul asa-zisului Prim Razboi Marcomanic.
Legiunea a luat efectiv parte la expeditia anti-marcomana din anul 168 în nordul Alpilor, provinciei romane Dacia Porolissensis. La Potaissa, Legiunea a construit un castru de format-standard, pe terasa superioara a Ariesului, pe platoul numit azi Dealul Cetate, o fortareata dreptunghiulara de 573 x 408 m. Între anii 167-170, Dacia a fost invadata de mai multe ori de popoare învecinate. Luptele romane de la nord de Dacia au durat însa numai pâna la moartea lui Marcus-Aurelius (180). Urmasul sau, împaratul Commodus (180-192), a renuntat sa mai continue aceste razboaie. La ultimele lupte din anul 180, se presupune ca a participat si Legiunea a V-a Macedonica. Legiunea a fost antrenata în luptele împaratului Septimius Severus (193-211) contra rivalilor sai la tron, Albinus (193-197) si Pescenius Niger (193-194). Sub împaratul Caracalla (211-217) s-a produs prima marea navala a Gotilor în Dacia (uniti cu triburi de daci liberi, din afara Daciei Romane). Cu domnia împaratului Maximinus Thrax (235-238) începe perioada anarhiei militare si se întetesc atacurile popoarelor „barbare” contra Imperiului Roman. În anul 242 îsi fac aparitia la Dunare Carpii. Marele atac al Carpilor împotriva Daciei Romane s-a produs în timpul împaratului Philippus Arabus (244-249). Romanii au învins pe Carpi în anul 247. Provincia romana Dacia a trecut în anii 245-248 prin momente deosebit de critice (atacuri ale Gotilor dinspre nord) si nu este exclus ca însasi castrul Potaissa sa fi fost atacat, sau cel putin amenintat. Dupa victoria Romanilor asupra Carpilor (247), Dacia Romana se reface destul de repede, inclusiv castrul Potaissa. Între anii 248-250 Gotti au întreprins noi incursiuni militare în Dacia de nord.
Cel mai important monument istorico-arheologic al orasului Turda este castrul roman Potaissa al Legiunii a V-a Macedonica, de pe platoul numit Dealul Cetatii. Pe Tabula Peutingeriana (Segmentum VIII) apare ca Patavissa, între Salinae (azi Ocna Mures) si Napoca (Cluj-Napoca).
Ruinele castrului au ramas în picioare pâna târziu în Evul Mediu. Apoi, pietrele fasonate din castrul roman au fost folosite pentru constructia a numeroase cladiri din centrul Turzii. În castru au fost descoperite mai multe obiecte vechi (piese arhitectonice, sculpturi, mozaicuri, inscriptii pe piatra, monede, obiecte marunte), cele mai multe dintre ele gasindu-se acum în diferite colectii si muzee din tara (printre care si în Muzeul local de Istorie) sau din strainatate (majoritatea la Budapesta si Viena).
Potaissa a fost cel mai mare castru de legiune cu functionare îndelungata în Dacia. Cu laturile lungi (de nord si de sud) de 573 m si cele scurte (de est si de vest) de 408 m, uriasul dreptunghi pe care-l descrie ocupa o suprafata de 23,4 ha. Avea doua strazi care se intersectau în cruce (Via Praetoria, Via Principalis) si patru porti (Porta Praetoria, Porta Decumana, Porta Principalis Dextra, Porta Principalis Sinistra). Cea mai importanta cladire din castru (Principia) a fost cea a comandamentului (cca un hectar).
În anul 274 Legiunea a V-a Macedonica (împreuna cu celelalte trupe romane) s-a retras din Dacia.
Castrul roman Potaissa din Turda este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judetului Cluj, elaborata de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004.>>galerie foto