Caracterizarea personajelor
“Baltagul”
Mihail Sadoveanu
Romanul “Baltagul” ramane o scriere remarcabila si prin
personajele sale.Exista personaje principale, secundare si episodice.
Vitoaria Lipan devine un tip reprezentativ dar care se individualizeaza
prin unele trasaturi specifice; cucereste prin frumuseatea si farmecul
ei fizic; are ochii caprii, cu gene lungi, rasfrante in carligase, par
castaniu; nu mai este tanara dar are o frumusete neobisnuita in privire.
Insusirile fizice ilustreaza ingrijorarea ei pentru tacerea sotului;
femeie aspra, este si o priceputa si o harnica gospodina, se tocmeste
cu iscusinta de negustor.Este ordonata, meticuloasa cu un deosebit simt
practice, abila si exacta in tot ce face.
Intreprinzatoare si pevazatoare, este constienta de pericolele ce-i
pandesc p drum.Este o femeie credinscioasa si respecta obiceiurile stramosesti
dar totodata Vitoaria este superstitioasa, crede in vise,in semne, in
descantece si vraji.
Impresioneaza prin luciditate, stapanire de sina si o inteligenta iesita
din comun.Dovedeste o mare pricepere in descifrarea sufletului omenesc.
Tonul adoptat in discutie este in functie de interlocutor si de scopul
urmarii dar felul ei de a vorbi dovedeste o inteligenta nativa.Manifesta
tenacitate, darzenie si vointa de neinfrant si in cele din urma spiritual
ei justitiar va invinge.
Cu Gheorghita este toleranta, dar cu fata este mai aspra, uneori neinduplecata.
Vitoria traieste un zbucium interior si devastator dar gaseste taria
morala de a actiona.Ceea ce ii da putere este dragostea permanent ape
care i-a puttat-o sotului ei.Ea dovedeste o cavarsitoare sete de viata
si comunica pe cai nestiute cu elementele naturii si ii urmareste pe
cei din jur prin insusirile sale.
Este un personaj complex, ceea ce explica numeroasele aprecieri referitoare
la el.Calitatile si defectele sunt evidentiate mai ales prin actiune
si comportare, dar si prin alte procedee de caracterizare.
Nechifor Lipan nu participa direct la actiunesi este cunoscut din marturisiriile
altor personaje.
Sub aspect fizic, este indesat si spatos cu mustata neagra, groasa,
adusa a oala si ochii cu sprancene aplecate. Este barbat venit si puternic,
are curaj si nu se teme de hoti si de asemenea este harnic si priceput
in mestesugul oeiritului. Este un om prietenos, petrecaret sin u lipseste
de la nunti si cumetrii, avand uneori “hartag la chef”.
Ii placea sa isi abata calul in preajma muieriiilor sis a poposeasca
langa ele. Cand era cazul scotea cativa draci din cei sapte ai Vitoriei,
dar apoi regreta fapta.
Era om vretnic si fudul sin u se uita la bani, devenind chiar risipitor.Nechifor
era generos si ii cinstea pe tovarasi si trecatori. Uneori se incumeta
a se lupta chiar cu demonul de pe Piatra Teiului.
El purta caciula brumarie, un cojac in clinuri de miel negru, scurt
pana la genunchi, si era incalta cu botfori.
Era un vretnic roman, nepasandu-I de oamenii rai si era deosebit de
curajos deoarece pleca la drum noaptea.
Personajul se incheaga pe parcursul actiunii, portretul fiind constituit
din relatariile altor personaje.
Insusiriile sale sunt reliefate prin rememorare, dar si prin alte procedee
de caracterizare. Nechifor este asemenea personajelor din balade si
apare infatisat intr-o aura legendara.
Gheorghita este fiul Vitoriei si a lui Nechifor Lipan care era foarte
indragit de mama sa. Mostenise de la tatal sau nu numai numele, dar
si unele insusiri alese.
Avea saptesppereze ani, era un flacau spancenat cu ochi caprii, ca ai
Vitoriei si avea un zambet frumos ca de fata.
Purta chimir nou si o bundita inflorata nu era foarte vorbaret dar era
explicit. Este deja initiat in tainele vietii de pastor si este ager
la minte dar si stiutor de carte. Dovedeste sensibilitate, respect filial
si credinta in Dumnezeu si de asemenea este o fire sensibila si meditativa
care retraieste nostalgic copilaria lipsita de griji.
Este stapanul naturii al carei glas il intelege si cugeta dureros, trist
si deznadastuit la trecerea varstei fericite. El trece de la starea
de inocenta a copilariei la maturitate iar mama sa ii trezeste o nemarginita
uimire si admiratie dar constata cu uimire si cu teama schimbariile
mamei sale.
Crescut in spiritul traditiei si a respectului pentru parinti, nu-si
contrazice mama si este receptive la nou dar fara a ignora insa traditia.
Trecerea de la copilarie la maturitate se realizeaza treptat, la scoala
vietii, parcurgand un drum initiatic pe masura ce trece toate incercariile.
La descoperirea cadavrului tatalui sau se teme, plange, este ingrozit,
dar in final apare energic, dinamic, plin de curaj si de barbatie si
indeplinind actul justitiar.
Insusiiriile sunt evidentiate atat indirect cat si direct, prin fapte,
prin parerea celorlalte personaje si prin relatiile cu ele.
Minodora era mai mare decat Gheorghita dezmierdata mai mult de tata.
Este fata de maritat si umbla gandul la feciorul dascalului Andrei
Se dovedeste, pana la urma, supusa si ascultatoare si se poarta dupa
varsta si obiceiul locului. Ea este nevoita s apastreze randuiala, asa
cum o avertizeaza si o sfatuieste mama ei.
Nerespectand traditia, va avea de suportat consecintele deoarece nu
este de acord sa faca o casatorie impusa si din interese materiale.
Insusiriile sunt evidentiate de autor fie direct prin descriere, fie
indirect prin relatie cu mama ei. Dialogul este o alta modalitate de
reliefare a puritatii sufletesti si a sinceritatii fetei.
