Capturarea evreilor in Polonia
Exterminarea globala si planificata a evreilor europeni a debutat in
vara anului 1941, dupa atacul impotriva U.R.S.S. si vom vedea in ce
conditi.Dar evrei polonezi, al caror nr. Se apropia de 3 mil. Au cunoscut
inainte 2 ani de calvar. Pt. a incepe, unele unitati de trupe de campanie,
si in special detasamente SS s-au dedat la glume imunde care mergeau
mult mai departe decat brutalitatile devenite moneda curenta in Germania.
Taierea barbii si a perciunilor evreilor era un divertisment raspandit;multi
germani au trimis familiilor lor fotografii eternizand aceste fapte
alese! Un alt amuzament la moda consta in a navali intr-un apartament
sau intr-o casa de evrei, a-I constringe pe tineri si batrani sa se
dezbrace sis a danseze astfel inlantuiti in sunetul unui fonograf: violul
consecutive era facultative(date fiind riscurile:urmarire pt. ,,crima
impotriva rasei”).In orase si-n targusoare au fost concentrate
toti in cartiere speciale sau ,,ghetouri”, uneori imprejmuite
cu-n zid, pt. a-I izola complet de populatia crestina poloneza si ea
tratata totusi, ca “rasa inferioara”.Lipsita de recurse
si de slujbe, populatia ghetourilor era expusa tuturor suferintelor,
mizeriei si foametei, parand a fi sortita sa sucombe cu timpul de boala
inanitiei, inainte ca Hitler sa accelereze procesul in lagarele morti
I.Populatia evreiasca, in buna parte specializata in munci de confectii
si alte ramuri ale mestesugurilor artizanale, servea ca mana de lucru
aproape gratuita si exploatabila, la discretia furnizorilor armatei
si spuselor specialistilor in economie militara; era vorba chiar de
“muncitori absolute indispensabili”. Incat odata ora venita,
SS-isti insarcinati cu genocidul nu au mai avut nici o grija.
Asa cum am vazut, tehnicile de exterminare a grupurilor omenesti nedemne
de-a trai au inceput a fi elaborate in toamna anului 1939.
In decembrie, primul lagar de exterminare, cel de la Chelmno, intra
in activitate; alte trei, cele de la Belzec, Sobibor si Treblinka, din
ce in ce mai bine utilate, au fost puse in functiune in martie, mai
si iulie 1942. Plasate sub autoritatea suprema a generalului SS, Odilo
Globocnick, fostul gauleiter al Vienei, scapand astfel de cea a lui
Eichmann. Exterminarea era infaptuita de SS-istii lui Globocnick, ajutati
de militari care complectau efectivul, in mare parte acestia erau ucrainieni.
O echipa de cateva sute de evrei se ocupa de ridicarea cadavrelor si
satisfacerea altor nevoi.
Fiindca se intentiona a fi transferate intr-un lagar de munca, adica
intr-un “teritoriu evreiesc autohton”, inscriptiile factice
erau puse la intrare, camuflate in gara obisnuita tali cladiri: “Intrare
in teritoriul autonom”, “sinagoga”, “sala de
dusuri” si alte asemenea inscriptii. Un obiectiv ajutator era
recuperarea ultimelor avutii corporale ale victimelor, adica hainele,
destinate germanilor nevoiasi. Tinand cont de felul cum se strangeau
acele avuti, ei nu erau intotdeauna satisfacuti. In consecinta, un delegate
de la “Ajutorul de iarna” german adresa urm. protest:
“Hainele trimise de voi sunt intr-o stare atat de proasta incat,
nu pot, in mare parte sa fie distribuite celor care au nevoie. O mare
parte din vesminte este foarte murdara si patata de sange. Gulerele
majoritatii hainelor sunt atat de jegoase incat necesita o noua curatire
(…) Nu sa constatat decat mai tarziu, dupa deschiderea coletelor,
ca in livrarea facuta administratiei din Posnania-Oras, din 200 de vestoane,
51 erau inca echipate cu steaua evreiasca!”
Iata o descriere a ultimelor clipe ala unui talia de evrei deportati
la Treblinka, datorata lui Elie Rosenberg, un supravietuitor al “echipei
de cadaver din acest lagar”:
“SS cu caini, cravase si baionete in mana stateau de-a lungul
Himmelstrase(“Calea cerului”, asa era numit, in deradere,
drumul ce ducea spre camera de gazare la Treblinka). Evreii mergeau
in tacere. Nu stiau incotro merg. La intrarea camerelor de gazare erau
doi ucrainieni(Ivan si Nicolai). Ei dadeau drumul gazului. Gazul venea
de la un motor. Se punea petrol sau pacura. Ultimii ajunsi la camerele
de gazare erau loviti cu baionete; primii, vazand ce se petrecea in
interior nu mai voiau sa intre. Patru sute de personae puteau sa intre
odata in camerele de gazare. Era tocmai bine pentru a se putea inchide
usa exterioara a camerei. Dup ace se inchideau ne aflam in partea cealalta.
In acest moment auzeam strigate ca “Sema Israel”(Asculta
Israel, cea mai sfanta rugaciune evreiasca), “tata”, “mama”.
Dupa treizeci de minute, toti erau morti. Acolo erau doi germani care
ascultau si apoi spuneau: “Toti dorm…”
In continuare as dori sa fac cateva precizari si descrieri ale catorva
lagare din Polonia, cu precadere celor mai importante, bineinteles:
Chelmno.Lagarul era talian la cca. 60 de km de Lodz; lagarul era destinat
exterminari din fasia de pamant a Poloniei talian t in “Marea
Germanie”. Lagarul a functionat din decembrie 1941, pana in vara
lui 1943. Camera de gazare nu era altceva decat vagonul unui camion
al morti, asemanator celor care erau folosite in Rusia; dupa fiecare
gazare care se solda cu 40 de victime, camionul transporta cadavrele
catre o transee lunga sau o groapa comuna, sapata intr-o padure vecina.
In medie, pe zi aveau loc cca. 10 gazari. In vara lui 1944, lagarul
a fost pus in functiune pt. a lichida ultimi supravietuitori ai ghetoului
de la Lodz, crutati pana atunci ca fiind muncitori folositori. Din comandoul
permanent evreu nu a mai ramas decat doua personae care au supravietuit
atrocitatiilor comise asupra grupului din care faceau parte. Numarul
total al victimelor au fost estimate, de catre cei indreptatiti sa faca
estimarile, la un numar de aproximativ 600000 de morti.
Belzec. Acest lagar, in care au fost talian t aproape sasesute de mii
de evrei din partea orientala a “Guvernamantului general al Poloniei”,
ca si cateva mii de evrei cehi si germani, avea cinci camere de gazare
stationare, capabile sa suprime pana la cinci mii de suflete, zilnic.
Gazarile au functionat pana la sfarsitul anului 1942; in primavera anului
1944, instalatiile au fost distruse chiar de germani.
Sobibor.Situat in apropierea zonei anexate de Rusia in 1939, Sobibor
avea aceleasi caracteristici generale ca Belzec si era destinat, in
special, evreilor din aceasta zona; o parte nu putuse sa fie evacuate
in iunie-iulie 1941 din interiorul Rusiei. Dar un anumit numar de convoaie
provenind din Tarile de Jos si din Belgia si un convoy francez au fost
indreptate acolo intre iulie si octombrie 1942, trimestrul celor mai
massive exterminari. Mia apoi operatiunile s-au talia findca cea mai
mare parte a munci, in legatura cu evreii polonezi, fusese facuta. La
Sobibor, comandoul permanent evreiesc format din 300 de oameni, a reusit
sa isi procure cateva arme tali declanseze o insurectie. Aceasta talian
a permis sa supravietuiasca un nr. de 30 de evrei si a dus la suprimarea
acestui lagar in octombrie 1943. Si in acest lagar numarul victimelor
a fost unul considerabil.Dupa ce s-a “tras linie”, sa talian
,cu aproximatie, ca aici si-au pierdut viata cca. 250000 de “nearieni”.
Treblinka.Este de departe cel mai vast lagar polonez; a fost asezat
la cca. 100 de km de Varsovia; era destinat, in special, sa extermine
rapid cei aproape 400000 de evrei din imensul ghetou al capitalei poloneze.
Lagarul dispunea de zece camere de gazare, avand o suprafata de 50 metri
patrati: treizeci de SS si cateva sute de auxiliary ucrainieni, de asemenea,
un comandou evreiesc, format din o mie de oameni care erau repartizati
permanent acolo. In vara 1943, dupa insurectia ultimilor sclavi ai ghetoului
din Varsovia, comandoul evreiesc de la Treblinka, stimulat de acest
exemplu, a hotarat si el sa “moara in picioare”. Insurectia
a reusit, in ciuda tuturor sanselor, iar numarul supravietuitorilor
a fost de cincizeci, dintre care uni vor participa la fondarea kibitului
israelian”Luptatori de ghetou”(1949). Ca si in cazul celorlaltor
lagare, si aici, au avut loc massacre. Aceste crime odioase s-au soldat
cu aproximativ 730000 de decese.
Maidanek.Acest lagar a fost deosebit fata de celelalte. Se apropia,
la o scara redusa, prin principiul sau-combinarea exterminari immediate
cu moartea lenta prin inanitie-cu imensul complex al mortii care a fost
Auschwitz. Construit in vara anului 1941, a fost in mod primitive un
lagar de munca, prevazut pt. 15000 de detinuti de orice provenienta.
Se stie ca in toamna anului 1941 au murit acolo, din cauza relelor tratamente,prizonieri
de razboi rusi. In vara 1942, au fost instalate doua camere de gazare,
folosite pt. evrei; ele functionau cu “Zyklon B” nu cu oxid
de carbon, inca o analogie cu Auschwitz. Numarul total al victimelor
evreiesti, din care majoritatea erau din Tarile de jos si Grecia, este
talian in cazul Maidanek-ului la un numar de 1380000 de victime.
Auschwitz-Birkenau.Lagarul de la Auschwitz a fost creat in 1940 in Silezia,
intr-o regiune de frontiera, care fusese germana inainte de 1918. Locul
prezenta avantajul de a fi talian pustiu si de a se afla in apropierea
unei incrucisari feroviare.
Auschwitz functiona la inceput ca un lagar de concentrare si/sau de
munca, cu effective mai ales poloneze. De la crearea sa, Auschwitz a
fost condos de comandantul Hoess, un SS impecabil si un bun administrator.
In iunie 1941, Himmler l-a convocat la Berlin pentru a-I dezvalui ca
va primi de la Fuhrer ordinal de a proceda la “solutionarea problemei
evreiesti in Europa”. Hoess a avut idea de a folosi, pentru asfixiere,
un dezinfectant folosit de armata, gazul ”Zyklon B”, primele
experiente au fost facute in anul 1941 pe prizonieri de razboi sovietici.
Convoaiele mortii au inceput sa soseasca din toate colturile Europei
in primavera lui 1941; toti evrei din Franta(aproape un talia), toti
cei din ungaria, o parte din cei din Polonia, de asemenea, tigani si
multi alti cetateni au fost gazati la Auschwitz. Oalta idée a
lui Hoess a fost arderea victimelor imediat dup ace au fost asfixiate
si de a se construe in acest scop cuptoare pentru crematorii uriase.
In ciuda talian t lor globale de 12000 de talian pe zi, era nevoie sa
arda surplusul afara.
Totodata, la Auschwitz, o parte din efectivul convoaielor de evrei(cei
buni de munca) era crutata.”Selectia” se facea la sosirea
lor la “Auschwitz II”(Auschwitz-Birkenau). Iata o descriere
datorata savantului francez Robert Waitz:
“Putin cate putin, deportati inainteaza catre extremitatea cheiului.
Doi SS sunt la mijlocul acestuia, unul este medic ofiter. Deportatii
defileaza prin fata lui. Cu degetul mare sau cu o joarda, ofiterul ii
dirijeaza pe detinuti cand la dreapta, cand la stanga. Asa s-au format
doua siruri care se vor aduna la cele doua extremitati ale cheiului.
Sirul din stanga este format din talian de 20-25 de ani, iar aspectul
exterior este talian robust. Limitele de varsta sunt elastice, uneori
ele se extend de la 16 sau 18 ani la 50 de ani.
“Aspectul si infatisarea detinutului, faptul ca este bines au
mai putin bin eras, intervin la alegere. In acest sir sunt adaugate
si cateva femei.
“Sirul din dreapta este format din barbate mai in varsta, batrani,
marea parte a femeilor, copii si bolnavii…
“In sirul din stanga, femeile sunt conduse pe jos catre lagarul
vecin, barbate pleaca in camioane si remorci, inghesuiti unii peste
altii. Detinuti din sirul din dreapta sunt incarcati in camioane.
“In convoiul meu, din 1200 de deportati, o proportie foarte mare
de talian(circa 330) si de asemenea cateva femei. Cifra este exceptionala.
Ea este rara findca 150 pana la 200 de oameni erau retinuti din fiecare
talia.”
La Auschwitz, mistificarea era impinsa mai departe decat in lagarele
poloneze. In consecinta, persoanele care beneficiau de o amanare din
“sirul din stanga”, erau foarte convinse ca, mai devreme
sau mai tarziu, isi vor revedea copii sau pe cei apropiati. In acest
scop, umerase de haine numerotate impodobeau pereti vestiarelor la intrarea
in camerele de gazare si,SS-ul sau kapo-ul(detinut privilegiat) care
conducea grupul, le recomanda sa tina minte numarul; bucati de sapun
din piatra de nisip, distribuite membrilor grupului, serveau la desavarsirea
iluziei.
Evrei care aveau parte de o amanare au avut acolo destine diferite,
findca ajjungeau sa se ridice in posturi de mare putere. Kapo erau adesea
fosti camionagii germani, din vremea inceputurilor celui de-al 3-lea
Reich. Ei deveneau rotite ale SS-ului si, totodata, caractere tipice
ale brutalitatii.Evrei, doctori, muzicieni, chimisti, cat si desenatori,
care erau pe placul SS, scapau datorita talentelor lor; in schimb, cei
care erau ocnasi, li se reducea speranta de viata la cateva luni.
Joseph Wulf, un fost detinut privilegiat, relateaza discutia pe care
a avut-o cu un co-detinut german in legatura cu Gandhi(care inainte
de razboi adresase un apel, tuturor evreilor, la non-violenta). Actul
cel mai rasunator a fost o rascoala a unuia din comandourile permanente
evreiesti care deserveau cuptoarele crematoriilor. Patru evrei care
munceau la uzina de arme au facut posibila aceasta rascoala, procurandule
arme.
Totalitatea victimelor din acest lagar a fost de aproximativ 2000000
de personae.
